Legea 544 privind liberul acces la informatii de interes public

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Art. 1. Accesul liber si neingradit al persoanei la orice informatii de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relatiilor dintre persoane si autoritatile publice, in conformitate cu Constitutia Romaniei si cu documentele internationale ratificate de Parlamentul Romaniei.

Art. 2. In sensul prezentei legi:

a) prin autoritate sau institutie publica se intelege orice autoritate sau institutie publica, precum si orice regie autonoma care utilizeaza resurse financiare publice si care isi desfasoara activitatea pe teritoriul Romaniei, potrivit Constitutiei;

b) prin informatie de interes public se intelege orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei;

c) prin informatie cu privire la datele personale se intelege orice informatie privind o persoana fizica identificata sau identificabila. CAPITOLUL II Organizarea si asigurarea accesului la informatiile de interes public

SECTIUNEA 1

Dispozitii comune privind accesul la informatiile de interes public

Art. 3. Asigurarea de catre autoritatile si institutiile publice a accesului la informatiile de interes public se face din oficiu sau la cerere, prin intermediul compartimentului pentru relatii publice sau al persoanei desemnate in acest scop.

Art. 4.

(1) Pentru asigurarea accesului oricarei persoane la informatiile de interes public autoritatile si institutiile publice au obligatia de a organiza compartimente specializate de informare si relatii publice sau de a desemna persoane cu atributii in acest domeniu.

(2) Atributiile, organizarea si functionarea compartimentelor de relatii publice se stabilesc, pe baza dispozitiilor prezentei legi, prin regulamentul de organizare si functionare a autoritatii sau institutiei publice respective.

Art. 5.

(1) Fiecare autoritate sau institutie publica are obligatia sa comunice din oficiu urmatoarele informatii de interes public:

a) actele normative care reglementeaza organizarea si functionarea autoritatii sau institutiei publice;

b) structura organizatorica, atributiile departamentelor, programul de functionare, programul de audiente al autoritatii sau institutiei publice;

c) numele si prenumele persoanelor din conducerea autoritatii sau a institutiei publice si ale functionarului responsabil cu difuzarea informatiilor publice;

d) coordonatele de contact ale autoritatii sau institutiei publice, respectiv: denumirea, sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail si adresa paginii de Internet;

e) sursele financiare, bugetul si bilantul contabil;

f) programele si strategiile proprii;

g) lista cuprinzand documentele de interes public;

h) lista cuprinzand categoriile de documente produse si/sau gestionate, potrivit legii;

i) modalitatile de contestare a deciziei autoritatii sau a institutiei publice in situatia in care persoana se considera vatamata in privinta dreptului de acces la informatiile de interes public solicitate.

(2) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa publice si sa actualizeze anual un buletin informativ care va cuprinde informatiile prevazute la alin. (1).

(3) Autoritatile publice sunt obligate sa dea din oficiu publicitatii un raport periodic de activitate, cel putin anual, care va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a II-a.

(4) Accesul la informatiile prevazute la alin. (1) se realizeaza prin:

a) afisare la sediul autoritatii sau al institutiei publice ori prin publicare in Monitorul Oficial al Romaniei sau in mijloacele de informare in masa, in publicatii proprii, precum si in pagina de Internet proprie;

b) consultarea lor la sediul autoritatii sau al institutiei publice, in spatii special destinate acestui scop.

Art. 6.

(1) Orice persoana are dreptul sa solicite si sa obtina de la autoritatile si institutiile publice, in conditiile prezentei legi, informatiile de interes public.

(2) Autoritatile si institutiile publice sunt obligate sa asigure persoanelor, la cererea acestora, informatiile de interes public solicitate in scris sau verbal.

(3) Solicitarea in scris a informatiilor de interes public cuprinde urmatoarele elemente:

a) autoritatea sau institutia publica la care se adreseaza cererea;

b) informatia solicitata, astfel incat sa permita autoritatii sau institutiei publice identificarea informatiei de interes public;

c) numele, prenumele si semnatura solicitantului, precum si adresa la care se solicita primirea raspunsului.

Art. 7.

(1) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa raspunda in scris la solicitarea informatiilor de interes public in termen de 10 zile sau, dupa caz, in cel mult 30 de zile de la inregistrarea solicitarii, in functie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrarilor documentare si de urgenta solicitarii.

In cazul in care durata necesara pentru identificarea si difuzarea informatiei solicitate depaseste 10 zile, raspunsul va fi comunicat solicitantului in maximum 30 de zile, cu conditia instiintarii acestuia in scris despre acest fapt in termen de 10 zile.

(2) Refuzul comunicarii informatiilor solicitate se motiveaza si se comunica in termen de 5 zile de la primirea petitiilor.

(3) Solicitarea si obtinerea informatiilor de interes public se pot realiza, daca sunt intrunite conditiile tehnice necesare, si in format electronic.

Art. 8.

(1) Pentru informatiile solicitate verbal functionarii din cadrul compartimentelor de informare si relatii publice au obligatia sa precizeze conditiile si formele in care are loc accesul la informatiile de interes public si pot furniza pe loc informatiile solicitate.

(2) In cazul in care informatiile solicitate nu sunt disponibile pe loc, persoana este indrumata sa solicite in scris informatia de interes public, urmand ca cererea sa ii fie rezolvata in termenele prevazute la art. 7.

(3) Informatiile de interes public solicitate verbal se comunica in cadrul unui program minim stabilit de conducerea autoritatii sau institutiei publice, care va fi afisat la sediul acesteia si care se va desfasura in mod obligatoriu in timpul functionarii institutiei, incluzand si o zi pe saptamana, dupa programul de functionare.

(4) Activitatile de registratura privind petitiile nu se pot include in acest program si se desfasoara separat.

(5) Informatiile de interes public solicitate verbal de catre mijloacele de informare in masa vor fi comunicate, de regula, imediat sau in cel mult 24 de ore.

Art. 9.

(1) In cazul in care solicitarea de informatii implica realizarea de copii de pe documentele detinute de autoritatea sau institutia publica, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant, in conditiile legii.

(2) Daca in urma informatiilor primite petentul solicita informatii noi privind documentele aflate in posesia autoritatii sau a institutiei publice, aceasta solicitare va fi tratata ca o noua petitie, raspunsul fiind trimis in termenele prevazute la art. 7 si 8. Art. 10.

Nu este supusa prevederilor art. 7-9 activitatea autoritatilor si institutiilor publice de raspunsuri la petitii si de audiente, desfasurata potrivit specificului competentelor acestora, daca aceasta priveste alte aprobari, autorizari, prestari de servicii si orice alte solicitari in afara informatiilor de interes public.

Art. 11.

(1) Persoanele care efectueaza studii si cercetari in folos propriu sau in interes de serviciu au acces la fondul documentaristic al autoritatii sau al institutiei publice pe baza solicitarii personale, in conditiile legii.

(2) Copiile de pe documentele detinute de autoritatea sau de institutia publica se realizeaza in conditiile art. 9.

Art. 12.

(1) Se excepteaza de la accesul liber al cetatenilor, prevazut la art. 1, urmatoarele informatii:

a) informatiile din domeniul apararii nationale, sigurantei si ordinii publice, daca fac parte din categoriile informatiilor clasificate, potrivit legii;

b) informatiile privind deliberarile autoritatilor, precum si cele care privesc interesele economice si politice ale Romaniei, daca fac parte din categoria informatiilor clasificate, potrivit legii;

c) informatiile privind activitatile comerciale sau financiare, daca publicitatea acestora aduce atingere principiului concurentei loiale, potrivit legii; d) informatiile cu privire la datele personale, potrivit legii;

e) informatiile privind procedura in timpul anchetei penale sau disciplinare, daca se pericliteaza rezultatul anchetei, se dezvaluie surse confidentiale ori se pun in pericol viata, integritatea corporala, sanatatea unei persoane in urma anchetei efectuate sau in curs de desfasurare;

f) informatiile privind procedurile judiciare, daca publicitatea acestora aduce atingere asigurarii unui proces echitabil ori interesului legitim al oricareia dintre partile implicate in proces;

g) informatiile a caror publicare prejudiciaza masurile de protectie a tinerilor.

(2) Raspunderea pentru aplicarea masurilor de protejare a informatiilor apartinand categoriilor prevazute la alin. (1) revine persoanelor si autoritatilor publice care detin astfel de informatii, precum si institutiilor publice abilitate prin lege sa asigure securitatea informatiilor.

Art. 13. Informatiile care favorizeaza sau ascund incalcarea legii de catre o autoritate sau o institutie publica nu pot fi incluse in categoria informatiilor clasificate si constituie informatii de interes public.

Art. 14.

(1) Informatiile cu privire la datele personale ale cetateanului pot deveni informatii de interes public numai in masura in care afecteaza capacitatea de exercitare a unei functii publice.

(2) Informatiile publice de interes personal nu pot fi transferate intre autoritatile publice decat in temeiul unei obligatii legale ori cu acordul prealabil in scris al persoanei care are acces la acele informatii potrivit art. 2.

SECTIUNEA a 2-a

Dispozitii speciale privind accesul mijloacelor de informare in masa la informatiile de interes public

Art. 15.

(1) Accesul mijloacelor de informare in masa la informatiile de interes public este garantat.

(2) Activitatea de culegere si de difuzare a informatiilor de interes public, desfasurata de mijloacele de informare in masa, constituie o concretizare a dreptului cetatenilor de a avea acces la orice informatie de interes public.

Art. 16.

Pentru asigurarea accesului mijloacelor de informare in masa la informatiile de interes public autoritatile si institutiile publice au obligatia sa desemneze un purtator de cuvant, de regula din cadrul compartimentelor de informare si relatii publice.

Art. 17.

(1) Autoritatile publice au obligatia sa organizeze periodic, de regula o data pe luna, conferinte de presa pentru aducerea la cunostinta a informatiilor de interes public.

(2) In cadrul conferintelor de presa autoritatile publice sunt obligate sa raspunda cu privire la orice informatii de interes public.

Art. 18.

(1) Autoritatile publice au obligatia sa acorde fara discriminare acreditare ziaristilor si reprezentantilor mijloacelor de informare in masa.

(2) Acreditarea se acorda la cerere, in termen de doua zile de la inregistrarea acesteia.

(3) Autoritatile publice pot refuza acordarea acreditarii sau pot retrage acreditarea unui ziarist numai pentru fapte care impiedica desfasurarea normala a activitatii autoritatii publice si care nu privesc opiniile exprimate in presa de respectivul ziarist, in conditiile si in limitele legii.

(4) Refuzul acordarii acreditarii si retragerea acreditarii unui ziarist se comunica in scris si nu afecteaza dreptul organismului de presa de a obtine acreditarea pentru un alt ziarist.

Art. 19.

(1) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa informeze in timp util mijloacele de informare in masa asupra conferintelor de presa sau oricaror alte actiuni publice organizate de acestea.

(2) Autoritatile si institutiile publice nu pot interzice in nici un fel accesul mijloacelor de informare in masa la actiunile publice organizate de acestea.

(3) Autoritatile publice care sunt obligate prin legea proprie de organizare si functionare sa desfasoare activitati specifice in prezenta publicului sunt obligate sa permita accesul presei la acele activitati, in difuzarea materialelor obtinute de ziaristi urmand sa se tina seama doar de deontologia profesionala.

Art. 20.

Mijloacele de informare in masa nu au obligatia sa publice informatiile furnizate de autoritatile sau de institutiile publice.

CAPITOLUL III Sanctiuni

Art. 21.

(1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autoritati ori institutii publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere si atrage raspunderea disciplinara a celui vinovat. (

2) Impotriva refuzului prevazut la alin. (1) se poate depune reclamatie la conducatorul autoritatii sau al institutiei publice respective in termen de 30 de zile de la luarea la cunostinta de catre persoana lezata.

(3) Daca dupa cercetarea administrativa reclamatia se dovedeste intemeiata, raspunsul se transmite persoanei lezate in termen de 15 zile de la depunerea reclamatiei si va contine atat informatiile de interes public solicitate initial, cat si mentionarea sanctiunilor disciplinare luate impotriva celui vinovat.

Art. 22.

1) In cazul in care o persoana se considera vatamata in drepturile sale, prevazute in prezenta lege, aceasta poate face plangere la sectia de contencios administrativ a tribunalului in a carei raza teritoriala domiciliaza sau in a carei raza teritoriala se afla sediul autoritatii ori al institutiei publice. Plingerea se face in termen de 30 de zile de la data expirarii termenului prevazut la art. 7.

(2) Instanta poate obliga autoritatea sau institutia publica sa furnizeze informatiile de interes public solicitate si sa plateasca daune morale si/sau patrimoniale.

(3) Hotararea tribunalului este supusa recursului.

(4) Decizia Curtii de apel este definitiva si irevocabila.

(5) Atat plangerea, cat si apelul se judeca in instanta in procedura de urgenta si sunt scutite de taxa de timbru.

CAPITOLUL IV Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 23.

1) Prezenta lege va intra in vigoare la 60 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

2) In termen de 60 de zile de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Guvernul va elabora, la initiativa Ministerului Informatiilor Publice, normele metodologice de aplicare a acesteia.

Art. 24.

(1) In termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi Ministerul Informatiilor Publice, Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei si Ministerul Finantelor Publice vor inainta Guvernului propuneri privind masurile necesare pentru ca informatiile de interes public sa devina disponibile in mod progresiv prin intermediul unor baze de date informatizate accesibile publicului la nivel national.

(2) Masurile prevazute la alin. (1) vor privi inclusiv dotarea autoritatilor si institutiilor publice cu echipamentele de tehnica de calcul adecvate.

Art. 25.

Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga orice prevederi contrare. Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 13 septembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin.

(2) din Constitutia Romaniei. p. PRESEDINTELE SENATULUI, PAUL PACURARU

Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 18 septembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei. P

RESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR VALER DORNEANU Bucuresti, 12 octombrie 2001.

Cum lucrează mafia retrocedărilor

Articol publicat in Evenimentul Zilei

Infractorii merg mână-n mână cu unele autorităţi publice. Împreună inventează moştenitori şi îi nenorocesc pe proprietarii de drept.

IMBOGATITI CU JAPCA

Sase instituţii din Timişoara, plus serviciile secrete, au declanşat anchete paralele prin care vor să facă lumină în afacerile dubioase cu terenuri şi clădiri. La poliţie, Parchet sau prefectură există deja câteva sute de plângeri legate de comiterea unor falsuri prin care mafia retrocedărilor a intrat în posesia unor proprietăţi de milioane de euro.

EVZ a publicat zilele trecute o dispoziţie falsificată a primarului Timişoarei, Gheorghe Ciuhandu, folosită pentru intabularea unor terenuri în valoare de peste două milioane de euro. Despre acest adevărat fenomen a început să se discute mai ales după ce unul dintre baştanii timişoreni, Ionelaş Cârpaci, cap al mafiei ţigăneşti, a încercat să-l înşele pe afaceristul Jabri Tabrizi.

De altfel, omul de afaceri de origine siriană, prezent în „Top 300 Capital“ cu o avere de peste 40 de milioane de euro, a început şi el o anchetă proprie. Reporterii EVZ au pus cap la cap informaţii culese de toate instituţiile implicate şi vă prezintă modul de operare al acestei mafii, aplicabil în orice zonă din ţară.

Modul de operare

Primul pas este identificarea terenului sau a casei care poate face obiectul unei operaţiuni. „Proprietar este statul român, reprezentat de primărie. Cineva din această instituţie trebuie să le spună că proprietatea este revendicabilă şi nu a fost revendicată“, declară Tabrizi. „Cei care planifică operaţiunea au nevoie să mai ştie şi numărul exact al cărţii funciare în care este înregistrată proprietatea“, ne-a dezvăluit un ofiţer de la un serviciu special care urmăreşte activitatea unor instituţii ale sistemului judiciar.

„Dacă au numărul de carte funciară, pot obţine un extas «in extenso» de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară“, completează Arthur Ursu, şeful Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (OCPI) Timişoara. Extrasul „in extenso“ al Cărţii Funciare conţine numele persoanei de la care au confiscat comuniş tii proprietatea. Pe baza lui, se creează documente fictive ale aşazisului moştenitor, în mare parte emise de alte state. Un exemplu este cazul Robert Berger, nume pe care s-au falsificat cel puţin două documente de identitate maghiare, cu fotografii diferite.

„Robert Berger trebuia creat pentru că, în cartea funciară a terenului pe care au încercat să mi-l vândă, ultimul proprietar, de la 1936, este Ioan Berger“, mai spune Tabrizi. Pasul următor este retrocedarea. În cazul Berger, mafioţii au falsificat pur şi simplu o dispoziţie a primarului de împroprietărire a aşa-zisului moştenitor. „Sunt sute de cazuri în care oamenii au reclamat că aşa-zişi mandatari ai unor moştenitori fictivi deschid procese de retrocedare“, spune prefectul Ovidiu Drăgănescu.

După ce obţin dreptul de proprietate, mafioţii retrocedărilor intabulează proprietatea, tot prin mandatari. Ulterior, ei vând proprietatea unor cumpărători de bună-credinţă. „Personajul fictiv nu poate să se prezinte pentru a cere retrocedarea şi nici nu poate negocia vânzarea ulterioară a proprietăţii, pentru că, în realitate, acest om nu există. Dar unii notari încheie procuri prin care un asociat al mafiei se împuterniceşte să facă în numele personajului fictiv toate procedurile“, mai explică ofiţerul citat.

Reţetă de peste 200 de milioane de euro

Mafia retrocedărilor din Timişoara, o reţetă de peste 200 de milioane de euro, a început să acţioneze de prin anul 1997, profitând de primele legi privind retrocedările, cele apă- rute în anul 1996. Primele reclamaţ ii au apărut în urmă cu zece ani. „Prin 1998 s-a început retrocedarea a foarte multe imobile din centrul oraşului în baza unor acte foarte dubioase emise de diverşi notari din Germania“, a declarat prefectul de Timiş, Ovidiu Drăgănescu.

Potrivit acestuia, mai mult de jumătate din retrocedările proprietăţilor confiscate de comunişti s-a făcut prin mandatari. Numai anul trecut s-au ridicat semne de întrebare asupra a 2.000 de imobile şi terenuri care sunt pretabile la comiterea unor falsuri. „Cetăţeni din zona centrală, de pe bulevardul Loga, strada Mihai Eminescu şi strada Trandafirilor au reclamat că toate imobilele de acolo au fost dobândite în mod fraudulos“, a declarat şi subprefectul de Timiş, Laviniu Bedrosian.

Am fost infractor voiajor 11 ani

Ceea ce am să vă povestesc este autentic, fără exagerări. Nu este literatură, deşi pare produsul unui scenarist care a confundat, seara la cină, sarea de bucătărie cu sarea de baie de la magazinul de etnobotanice.

Mi s-a întâmplat în martie 2008 şi pot spune că a fost o exprienţă savuroasă. Este pe teritoriul întâmplărilor care te lasă mască şi te fac să faci haz de necaz. Am trecut prin ea încrâncenat, dar acum mă amuz copios.

În sala „paşilor pierduţi”

Povestea începe în Palatul Justiţiei din Timişoara. Cu o seară înainte intervenisem emisiunea Naşul prezentând afacerile clanului Cârpaci şi legăturile cu notarul public Safta Criste, soţia fostului procuror general al României, Mircea Criste.

Evenimentul zilei deschidea ediţia naţională cu acest subiect pe prima pagină în acea zi, Ionelaş Cârpaci fiind personajul principal. Dimineaţa la ora 8 punct mă prezint la Palatul Justiţiei cu colegul şi şeful meu Bebe Flueraş, coordonatorul de atunci al ediţiei regionale EVZ.

Eram împricinaţi într-un proces deschis de un individ despre care scrisesem. Urcăm cuminţi la etajul 1, unde era sala în care se judeca procesul nostru. Pe coridor dăm nas în nas cu clanul Cârpaci. Ionelaş avea şi el proces, culmea, la aceeaşi sală de judecată.

Citeste articolul:
Mafia retrocedărilor trecea prin biroul soţiei unui fost procuror general

Circ monstru

E inutil să vă descriu ce circ monstru a făcut Ionelaş când a dat nas în nas cu mine. A fost cu strigături, ameninţări, cam tot arsenalul şi ţigănia de care sunt capabili astfel de indivizi. Faptul că eram în Palatul Justiţiei nu a contat prea mult. Jandarmii care se ocupă cu ordinea în tribunal, aşa cum stă bine unor jandarmi, au căscat gura un timp.

Trec peste detaliile circului şi ajung la subiectul nostru. Avocatul meu, Florin Kovacs m-a sfătuit să depun plângere pentru ameninţările lui Cârpaci. „Nu se ştie dacă e serios sau nu, ce are de gând. E bine să vadă că nu te-ai speriat şi că e luat la întrebări”, mi-a spus Florin.

Zis şi făcut. Poliţia s-a apucat imediat de treabă. L-a cules pe Ionelaş de pe stradă, a adus la sediu interlopii care erau cu el.

O problemă dubioasă

M-au chemat şi pe mine la Poliţie pentru confruntări şi alte declaraţii. Pe hol m-a luat deoparte un poliţist, care mă cunoştea. „Domnule Bot, avem o problemă cu dmneavoastră. Operativă! E ciudat. Am verificat baza de date operative şi figuraţi cu tnichea. Sunteţi înregistrat ca infractor voiajor. Ciudat este că am verificat în cazier şi e curat. Ceva nu e în regulă cu asta, e dubios”, mi-a spus poliţistul.

Citeste articolul: Caziere ticluite la comandă

Bineînţeles că am rămas perplex, mai ales după ce omul mi-a explicat că această menţiune se trece în evidenţe în cazul celor care comit infracţiuni, clătorind dintr-un oraş în altul. „E serios pentru că la orice razie, la orice filtru, cei cu menţiunea aceasta sunt primii suspecţi. Puteţi avea probleme mari la un control afară. Aici vă ştie lumea, daţi un telefon şi gata. Acolo nu e aşa. Oricum aşa ceva nu am mai pomenit. Trebuie să existe cel puţin trei condamnări în trei localităţi diferite pentru a se justifica aşa ceva”, mi-a mai spus poliţistul. De ce nu vă spun numele lui veţi afla mai încolo, pentru că e o exlicaţie foarte logică în asta.

Să te apuce paranoia, nu alta!

Uite aşa, reclamând ameninţările din tribunal am aflat că sunt înregistrat ca infractor voiajor în bazele de date ale Poliţiei Române, la care există acces prin Interpol, deşi nu am comis nicio infracţiune în viaţa mea. Poliţistul care m-a avertizat, m-a rugat să îi protejez identitatea pentru că informaţia este secret de serviciu şi nu avea voie să vorbească despre asta.

Primul gând m-a dus la faptul că scrisem mult despre potlogăriile de la Crimă Organizată şi serviciul de informaţii al Poliţiei. La „Crimă” şef era un fost securist şi o astfel de manevră puţea a metode securiste. E greu să nu te apuce paranoia când afli aşa ceva.

Problema poliţiei

Problema mea judiciară era corectarea bazei de date. Evenimentul zilei a tratat subiectul foarte serios şi asta a declanşat o altă anchetă care mi-a adus o altă surpriză. Principala problemă a Poliţiei Timiş nu era cine a alterat baza de date şi cum de a ajuns un cetăţean fără cazier să fie înregistrat ca infractor voiajor. Pe ei îi nteresa să afle numele poliţistului care mi-a dat informaţia. Deschiseseră un dosar penal împotriva „autorului necunoscut” care a încălcat secretul de serviciu.

Am refuzat să le dau un nume şi m-am adresat Parchetului cu o plângere pentru fals. Pentru că accesul la acea baze de date este strict controlat şi doar poliţiştii pot face menţiuni, dosarul a fost prelouat de Parchetul Curţii de Apel Timişoara, care a considerat că e vorba de un abuz în serviciu.

O eroare tehnică

Abia după un an de zile, în 17 aprilie 2009, procurorii aveau să-mi ofere un răspuns din care am aflat că timp de 11 ani am fost infractor voiajor pentru Poliţia Română. Explicaţia nu are legătură cu vreun serviciu sau securist, cel puţin asa spune procurorul. „Menţiunea infractor voiajor a apărut în data de 22 august 1997, la ora 22.41, având câmpurile necompletate, ceea ce curespunde unei erori apărute la conversia in sistemul automat”, spune procurorul Daniela Marcu.

Urma o altă explicaţie mult mai complicată, care în termeni simpli este că atunci când au trecut bazele de date din sistemul clasic în cel computerizat s-a procus o eroare „tehnică”. Eroare pentru care nu e nimeni vinovat.

Acum mă amuz citind dosarul. Atunci m-am revoltat şi speriat în acelaşi timp.

PS. Pentru scandal nimeni nu a păţit nimic. Poliţia a concluzionat că a fost ameninare, dar procurorul a spus că ameninţările nu au fost de natură penală şi a dispus NUP. După cateva luni Ionelaş mă ameninţa din nou de data aceasta chiar în faţa redacţiei Adevărul din Timişoara, de faţă cu şeful meu, Sabin Orcan şi Bianca Toma. Am depus altă reclamaţie, s-a făcut altă anchetă, s-a dat alt NUP. Noroc că l-au arestat pentru escrocherii imobiliare, altfel mai aveam parte de experienţe similare.

Decanul executorilor judecătoreşti, pensionat forţat, este implicat în afacerile baştanilor căutaţi de Interpol

Mii de executări silite, făcute de Doru Munteanu în ultimii nouă ani, sunt în aer. Decanul de vârstă al castei executorilor timişoreni a fost tras pe linie moartă după ce s-a descoperit că, timp de aproape un deceniu, a fost şi pensionar şi executor. Culmea, un clan ţigănesc căutat de Interpol a sesizat ilegalitatea.

UPDATE: EXCLUSIV Decanul executorilor judecătoreşti a fost filmat de baştanul 007 la negocierea pentru un cămătar

Un ordin al ministrului Justiţiei, emis în 29 martie 2010, aruncă în aer mii de executări silite realizate în ultimii 9 ani de executorul Doru Munteanu, în vârstă de 71 de ani. Ordinul 914/C dispune încetarea calităţii de executor a lui Munteanu pentru că e pensionar. Munteanu are emisă prima decizie de pensionare în 2001. Acesta cerut să încaseze o pensie de la stat, de 1.000 de lei, dar a ales să continue în paralel activitatea de executor, care îi aducea mii de euro lunar.

DEZVĂLUIRI Taxă de intrare în casta executorilor judecătoreşti: 50.000 de euro

„Era dreptul meu, de ce să nu primesc ? Eu am trei pensii pentru că mai sunt şi luptător anti-fascist şi am şi pensie de Bărăgan”, a explicat Munteanu. Conform documentului Ministerului Justiţiei, în 2001, Munteanu s-a pensionat anticipat, iar în 2002 şi 2004 a primit alte decizii de pensionare.

Posibil infractor

„Este ca şi cum un poliţist pensionat ar da amenzi pe stradă sau un judecător pensionat ar începe să redacteze sentinţe. Teoretic s-au comis mai multe infracţiuni ce ţin de exercitarea fără drept a unei calităţi oficiale, însoţită sau urmată de îndeplinirea unui act legat de acea calitate”, a declarat o sursă judiciară importantă. Prima cerere de pensionare a fost depusă de Munteanu acum 9 ani, în august 2001, la o zi după ce a împlinit vârsta de  62 de ani.

La momentul respectiv acesta intra sub incidenţa unei legi din 2000 care spune: „pensionarea reprezintă un caz de încetare a calităţii de executor judecătoresc”. „Am făcut mii de executări în această perioadă. Totul este legal”, susţine Munteanu, folosind argumentul că practică o profesie liberală şi că pensia de stat nu echivalează cu pensionarea „la cerere” din Camera Executorilor. Cu acest argument a dat în judecată Ministerul Justiţiei şi spune că e convins că va obţine câştig de cauză.

Baştanii au reclamat

În mod ciudat, situaţia lui Munteanu nu a fost sesizată de nimeni, până când acesta nu a intrat în conflict cu clanul ţigănesc Seifert, căutat de Interpol pentru ţepe de un milion de euro. “Le-am vândut un palat şi m-au reclamat peste tot. Le-aş crăpa capul dacă aş fi mai tânăr. Aceşti mafioţi au confins pe cineva la minister să mă pensioneze”, pozează Munteanu în victimă. Ascultă declaraţia completă a lui Munteanu, AUDIO sus!

Camera Executorilor cunoştea situaţia

Un executor judecătoresc timişorean, căruia îi vom proteja identitatea, susţine însă că preşedintele Camerei Executorilor, Cristian Jurchescu, ştia de situaţia lui Munteanu cu foarte mult timp înainte ca acesta să aibă probleme cu clanul ţigănesc. “Munteanu l-a ajutat pe Jurchescu să ajungă preşedinte, când acesta era un necunoscut din Deta. Jurchescu ştia de situaţia lui Munteanu, dar a tărăgănat cât a putut să sesizeze Ministerul Justiţiei. În cele din urmă a făcut-o, spunând într-un document că situaţia este unică”, a explicat o sursă din apropierea lui Jurchescu. „A spus că el nu a mai întâlnit o astfel de situaţie. Dar în ianuarie am fost la Cameră şi mi-au spus că totul este în regulă. Apoi, în martie am primit ordinul de la minister în care mi-au blocat activitatea”, a confirmat Munteanu.

http://media.myadevarul.ro/player/player.swf
Jurchescu se poartă ca un struţ

Preşedintele Camerei Executorilor din Timişoara, Cristian Jurchescu, a băgat capul în nisip şi a refuzat categoric să discute pe această temă. „Nu avem ce discuta”, a spus Jurchescu. De trei ori acesta a refuzat să ofere explicaţii. Nu este prima dată când Jurchescu are o astfel de atitudine şi eşuează să reprezinte Camera, aşa cum îi cere funcţia de preşedinte, lăsând impresia că are ceva de ascuns. Citeşte aici alte detalii!

Preşedintele UNEJ confirmă cazul Munteanu

„Au fost nişte discuţii legate de aspecte de legalitate. Au fost mai multe pensionări. Am luat în discuţie problema în consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi am cerut un punct de vedere ministerului, exprimat în ordinul ministrului. Alte lucruri sunt de competenţa instanţei de judecată. Nu sunt eu competent să emit astfel de puncte de vedere”, a spus Marius Crafcenco, preşedintele Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

Escroci căutaţi de Interpol

Lucia Seifert, de 56 de ani şi Petru Jurj, de 58 de ani, sunt acuzaţi că au înşelat patru persoane cu un milion de euro. Poliţia Germană o acuză pe femeie de 27 de escrocherii, fals, furt prin violenţă în bandă organizată, violare de domiciliu şi deturnare de retribuţii sau de salariu. Jurj e căutat pentru extorcare calificată cu luare de ostateci în Munchen şi furt de autoturisme.Citeşte aici alte detalii!

Transcrierea convorbirii cu executorul-pensionar Doru Munteanu

Reporter: Bună ziua, de la ziarul Adevărul

Doru Munteanu: Bună ziua, cine ? Cu cine vorbesc ?

Reporter: De la ziarul Adevărul!

Doru Munteanu: Da, spuneţi vă rog!

Reporter: Scriu un articol care vă vizează pe dumneavoastră sub două aspecte. Primul este că sunteţi pensionar din  2004 şi aţi făcut mai multe executări silite …

Doru Munteanu: Domnule, pe mine chestia asta mă bagă în mormânt. Chestia asta mă baga în mormânt domnule. Acum sunt la doctor, la spital. Păi cum se poate în ţara asta românească, dacă eşti pensionar de stat, după 42 de ani de activitate, să nu poţi să profesezi. Este o profesie liberală! Şi mă judec cu ministerul că mi-a încetat activitatea datorită unor ţigani nenorociţi, ticăloşi, ordinari, pe care dacă aş fi tânăr i-aş omorî. În secunda următoare în cap, în creştet i-aş împuşca, cum este posibil ? Domnul meu, vă rog să veniţi mâine la mine la birou. Eu vă arăt documente, vă arăt acte, vă arăt probe, vă arăt tot ce doriţi dumneavoastră. Cum este posibil aşa ceva ? Mă bagă pe mine în mormânt, de două luni mi-au încetat activitatea. Acum mă judec, am făcut la Parlament, la Guvernul României. Domnule, eu sunt pensionar pentru ce am plătit, pentru ce am făcut 42 de ani, de 10 ani. Am profesie liberală.

Reporter: Deci, dumneavoastră spuneţi că sunt legale toate executările şi că ministerul …

Doru Munteanu: Totul este absolut legal. Mi-au făcut atâtea. Şi la procuratură, veniţi domnule că am o grămadă, toate se resping. Ce o reuşit, o reuşit să aranjeze la minister să-mi înceteze activitatea pe motiv că sunt pensionar, zece ani. Eu m-am pensionat la 62 de ani că am avut contribuţie 2 la stă şi am pensie de 1.000 de lei.  Plătesc TVA, am doi salariaţi, dar se poate una ca asta ?

Reporter: Staţi că mai e o problemă!

Doru Munteanu: Cine o face ? Seifert ? Stancu ?

Reporter: Mai e o problemă, unul dintre cei doi Seifert, despre care vorbiţi dumneavoastră, a făcut o înregistrare în care la dumneavoastră în birou se negociază nişte contracte de cămătărie.

Doru Munteanu: Nu! Nu! Nu are valoare! Vă rog veniţi că eu sunt în spital acum!

Citeşte pe adevarul.ro:

Fostul şef al Poliţiei Române l-a apărat pe bossul mafiei ţigăneşti la Curtea Supremă
Sechestru de cinci milioane de euro pe palatele mafiei imobiliare ţigăneşti
Romii cercetaţi pentru pentru zeci de fapte penale în Germania au înmuiat inima unei judecătoare

MAI CITEŞTE DESPRE MAFIA ŢIGĂNESCĂ TIMIŞOREANĂ

Mafia imobiliară ţigănească a fost „păcălită” cu 269.000 de euro de Biserica Penticostală

Victimele terorii imobiliare ţigăneşti

Mafia ţigănească a semănat teroare imobiliară ca în Evul Mediu în capitala Banatului

Baştanii milionari care au fugit de arestare au înşelat un pensionar cu 77.000 de euro

SRI a ascultat convorbirile telefonice ale mafiei imobiliare ţigăneşti

Romii cercetaţi pentru pentru zeci de fapte penale în Germania au înmuiat inima unei judecătoare

Procuror DIICOT cu limbaj de mahala: „Ce treabă am eu cu Ionelaş, trăi-v-ar sfinţii! Mă muşcaţi de fund”

ASCULTA AICI INREGISTRAREA AUDIO!

Arestarea lui Ionelaş Cârpaci, naşul mafiei imobiliare ţigăneşti din Timnişoara, a scos la lumină informaţii legate de modul în care a fost acesta favorizat în trecut de persoane importante în sistemul judiciar. Printre ele procurorul Carmen Martinov, fost şef al Biroului DIICOT al judeţului Timiş. Întrebată despre aceste legături, Martinov a răspuns folosind un limbaj cel puţin ciudat.

UPDATE: Consiliul Superior al Magistraturii, sesizat în cazul procurorului cu limbaj de mahala

• FOTO Şef al mafiei imobiliare, arestat preventiv
• UPDATE Şeful mafiei imobiliare ţigăneşti timişorene, Ionelaş Cârpaci, a fost arestat preventiv VIDEO
• Fostul şef al Poliţiei Române l-a apărat în instanţă pe bossul unui clan ţigănesc care a scos pistolul la judecătorii Tribunalului Timiş
• Cum se toarnă între ei boşii clanurilor ţigăneşti: „Au AKM-uri în podul palatului şi ştampile false ale Vămii”
• Secretarul Cojocari despre reţinerea baştanului Cârpaci: „Mă bucur. Să se facă dreptate şi să se vadă cine sunt mafioţii”

Un fost ofiţer de poliţie timişorean, care a dorit să îi fie protejată identitatea, susţine că Ionelaş a putut să prospere pentru că a fost protejat de persoane importante din sistemul judiciar. „DIICOT era Parchetul care trebuia să se ocupe de toate activităţile ţiganilor. La DIICOT însă era şefă Carmen Martinov, care l-a ajutat mult pe Ionelaş. În urmă cu mai mulţi ani, în 2000 sau 2001, Ionelaş şi un alt individ, Pampi Stancu, au fost anchetaţi pentru că au răpit o persoană.

Victima era tot din clanurile lor şi cei doi încercau să pună mâna pe una dintre cele mai mari vile din centrul oraşului, de pe Bulevardul Loga 47. Şi Ionelaş, şi Pampi au fost implicaţi împreună. L-au răpit pe acel individ, l-au plimbat cu portbagajul şi altele. Când dosarul a ajuns la procuroarea Martinov lucrurile s-au schimbat. Ionelaş a scăpat de toate acuzele şi numai Pampi Stancu a fost trimis în judecată şi apoi condamnat la şase ani cu executare. Între timp Martinov a ajuns şefă la DIICOT şi Ionelaş a devenit cel mai puternic şef de clan ţigănesc”, a povestit sursa citată.

Martinov a uitat ce a declarat Ionelaş

Procurorul Carmen Martinov şi-a ieşit din fire când a auzit că trebuie să explice ce s-a întâmplat acum nouă ani cu dosarul Ionelaş-Pampi. Folosind un limbaj specific mai degrabă clanurilor ţigăneşti decât unui magistrat, Carmen Martinov a negat vehement că ar avea vreo legătură cu Ionelaş Cârpaci. Ea susţine chiar că ştie cine este poliţistul care o acuză şi a spus că ofiţerul în rezervă este „bolnav”. Interesant este însă că, acum doi ani, într-un cotidian central, Ionelaş a confirmat că o cunoaşte pe Martinov. „O cunosc de atunci, de când m-a anchetat, dar am nevinovat“, a spus Ionelaş (foto jos).

TRANSCRIERE Carmen Martinov: „Cine dracu e Pampi!”

Reporter: Bună dimineaţa doamna procuror, Mălin Bot sunt de la Adevărul,  scriu un articol în legătură cu arestarea lui Ionelaş Cârpaci …

Martinov: Ce am eu treabă cu Ionelaş fraţilor, trai-v-ar sfinţii! Ce am eu treabă cu omul ăsta!

Reporter: Eu am primit un mesaj de la un ofiţer de poliţie care spune că dumneavoastră, acum nouă ani, l-aţi scăpat pe Ionelaş într-un dosar în care l-aţi anchetat împreună cu Pampi Stancu. Amândoi erau la fel de vinovaţi şi pe Ionelaş l-aţi scăpat.

Martinov: Domne, mă ascultaţi puţin. Este vorba de fostul ofiţer arestat Renu. Domnule, omul ăla e un bolnav, nu-i citav. Nici nu a apărut acest Ionelaş. Nicio treabă cu Pampi! Mă, tot o daţi întruna ca nebunii! V-am mai spus şi am repetat, Bot Mălin, care mă tot muşcă de fund. Domnule, n-am nicio treabă cu Ionelaş. Nu l-am avut în viaţa mea. Toată lumea l-a avut în dosare cu imobiliare. Veniţi peste mine cu Pampi, cine dracu e Pampi ? Pampi a fost arestat pentru tâlhărie şi e condamnat.

Reporter: Dar erau împreună. Eu aşa am primit informaţia

Martinov: Nu erau în niciun fel împreună domne. Toţi comit fel şi fel de întrebări aiurite. Nu înţelegeţi, dacă era băgat, era arestat. Aţi înţeles ?

Reporter: Am înţeles! Deci nu aveţi nicio legătură ?

Martinov: Deci Sadner ăsta nu se demite la tâlhării domne. El, uitaţi, aţi văzut …

Reporter: Dar de unde ştiţi că nu se demite ? Înseamnă că îl cunoaşteţi personal, altfel cum ştiţi ?

Martinov: Nu am cum să îl cunosc! Că dacă ar fi făcut, ar fi fost jos domnule. La mine nu scapă prea multă lume. Da, dacă n-a fost, înseamnă că n-a fost.

Reporter: Am înţeles, şi …

Martinov: Pampi a fost arestat. Deci, dacă a fost implicat într-o infracţiune de violenţă sau ceva, a fost arestat, când a fost, pe aceste infracţiuni şi nu mai discutăm atâta pe teme tâmpite.

Reporter: Păi, uitaţi că el …. (convorbirea se întrerupe). S-a întrerupt, nu ştiu dacă la mine sau la dumneavoastră. Deci nu aveţi nicio legătură cu Ionelaş ? Nu îl cunoaşteţi ?

Martinov: Auziţi, nu mai continuăm această discuţie că mă iritaţi de dimineaţă şi astăzi am anchetă. Hai, la revedere!

Reporter: La Revedere!

Un procuror controversat

Numele procurorului Carmen Martinov a apărut în mai multe scandaluri. Iniţial s-a descoperit că aceasta e emis unele documente care au permis unor traficanţi de droguri să primească pedepse mai uşoare. Ulterior, un deţinut de la Penitenciarul Timişoara a reclamat faptul că Martinov a încercat să-i smulgă, prin şantaj, declaraţii împotriva fostului şef al Poliţiei Timiş, comisarul-şef în rezervă Săndel Palade.

Martinov a mai avut probleme şi cu proprii colegi. În urmă cu câţiva ani şeful Serviciului Teritorial Timişoara al DIICOT, Mircea Andreş, a fost nevoit să anuleze o rezoluţie în care Martinov  scotea basma curată autorul unor infracţiuni informatice, ignorând complet probe concludente descoperite de ofiţerii Centrului Zonal de Combatere a Crimei Organizate Timişoara. După ce dosarul a fost luat de la Martinov, autorul faptelor a fost găsit vinovat şi de judecătorii Curţii de Apel Timişoara. Anul trecut, pe fondul unor reorganizări interne, Carmen Martinov şi-a pierdut funcţia de şef al Biroului DIICOT Timiş.



Arestat pentru escrocherii imobiliare

Ionel Sadner, alias Ionelaş Cârpaci, a fost arestat preventiv pentru 29 de zile, ieri seară, de Curtea de Apel Timişoara într-un dosar în care este acuzat de comiterea a opt infracţiuni. Procurorii Parchetului Curţii de Apel îl acuză că, împreună cu funcţionari de la Cartea Funciară şi Primăria Timişoara, precum şi cu notari publici, a constituit un grup care a comis mai multe infracţiuni prin care s-au schimbat ilegal proprietarii unor terenuri. Paguba totală este de peste jumătate de milion de euro.  Avocatul lui Ionelaş a făcut recurs, care se va judeca la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din Timişoara.

CITEŞTE AICI DETALIILE CAZULUI ÎN CARE ESTE REŢINUT LIDERUL CLANULUI CÂRPACI

A scăpat mereu basma-curată

Ionelaş a mai fost cercetat după ce împotriva lui s-au depus numeroase plângeri penale, însă a scăpat basma curată de fiecare dată. Recent acesta a fost trimis în judecată pentru alte falsuri comise în incercarea de a prelua clădirea în care funcţionează Centrul Cultural Francez. Ancheta şi procesul s-au întins însă atât de mult în timp încât judecătorii au fost puşi în situaţia să constate că faptele s-au prescris.  Poliţia Timiş a mai propus începerea urmăririi penale împotriva lui Ionelaş şi pentru infracţiuni de ameninţare dar de fiecare dată procurorii Parchetului Judecătoriei Timişoara au decis că suspectul nu a comis nicio infracţiune.

MAI CITEŞTE DESPRE MAFIA ŢIGĂNESCĂ TIMIŞOREANĂ

Mafia imobiliară ţigănească a fost „păcălită” cu 269.000 de euro de Biserica Penticostală

Victimele terorii imobiliare ţigăneşti

Mafia ţigănească a semănat teroare imobiliară ca în Evul Mediu în capitala Banatului

Baştanii milionari care au fugit de arestare au înşelat un pensionar cu 77.000 de euro

SRI a ascultat convorbirile telefonice ale mafiei imobiliare ţigăneşti

Romii cercetaţi pentru pentru zeci de fapte penale în Germania au înmuiat inima unei judecătoare

Procurorul-şef care a parazitat o multinaţională vroia să căpuşeze primăria şi vindea muşamalizarea dosarului unui primar

Metode de parazitare a companiilor multinaţionale confirmate de o anchetă DNA

Stenogramele discuţiilor dintre procurorul-şef Zamfirescu şi reprezentantul SC Securittech, firma de pază care îi plătea magistratului comisioane lunare de 1.000 de auro, scot la iveală faptul că Zamfirescu planifica să facă bani şi din contracte cu primăria.

Vroia muşamalizarea dosarului unui bătăuş

Dosarul în care a fost trimis în judecată Zamfirescu, după ce a fost prins în flarant cu banii asupra lui, a pornit de la un alt act de corupţie discutat chiar cu viceprimarul oraşului Sânnicolau Mare. Conform procurorului Claudia Roşu, de la Secţia de combatere a corupţiei din cadrul DNA, în 13 mai 2010 Zamfirescu a fost vizitat de Manuel Farca, viceprimarul oraşului Sânnicolau Mare.

EXCLUSIV STENOGRAME Procurorul-şef care a parazitat o multinaţională italiană: „Clar preiau ceva de la Zoppas”

Rechizitoriul întocmit de procurorul Claudia Roşu indică faptul că vicerimarul Farca l-a vizitat pe Zamfirescu pentru a-i cere „sprijin” în muşamalizarea unui dosar penal. Dosarul pentru care intervenea viceprimarul îl viza pe şoferul acestuia, Tiberiu Tamaş, care era cercetat pentru că a bătut mai multe persoane.

DNA a aflat din întâmplare peste afacerea Zoppas

Procurorii DNA aflaseră de poveste din aprilie 2010, când s-a depus un denunţ împotriva lui Zamfirescu. Cercetând această poveste, după ce au pus sub ascultare telefoanele lui Zamfirescu şi i-au plasat microfoane în biroul de procuror-şef, anchetatorii DNA au aflat de afacerea Zoppas.

Discuţiile înregistrate probau că Zamfirescu încasa comisioane de la firma Securittech pentru că a aranjat ca această societate să păzească multinaţionala Zoppas. Anchetatorii DNA au mai aflat că Zamfirescu vroia să aranjeze ca firma Securittech să preia şi serviciile de ridicare a gunoiului din Zoppas pentru a încasa alte comisioane. Discuţia în care se discuta acest aspect mai conţine o parte, în care prim-procurorul Ciprian Zamfirescu spune şi cum vrea să paraziteze primăria oraşului.
VOCEA BANATULUI: Mafioţi în robe

TRANSCRIERE Zamfirescu „Au ăştia de la primărie 35 de milioane“

Zamfirescu: Deci, ceva oricum preiau. Şi atuncea ori asta. Şi mai avem ăncă ceva aicea pe zonă, că vorba aia este. Va fi mult de lucru.

Trandafirescu: Îhî

Zamfirescu: Având în vedere că vor fi tot felul de …

Trandafirescu: Am înţeles

Zamfirescu: Au ăştia de la primărie 35 de milioane de ….

Trandafirescu: Pf …. ne vedem săptămâna viitoare ? Cu …

Zamfirescu: Păi, nu mergem acolo ?

Prins în flagrant, cu banii în sertar

Imediat după acest dialog Trandafirescu a ieşit din biroul prim-procurorului Ciprian Zamfirescu. Înainte de a pleca, reprezentantul firmei de pază i-a lăsat lui Zamfirescu comisionul lunar de 1.000 de euro. Exact la ora 13.26, în 8 septembrie 2010, în scenă au intrat anchetatorii DNA. „Organele de urmărire penală au pătruns în incinta biroului utilizat de inculpat unde acesta a fost întrebat despre sumele de bani pe care le deţine“, se arată în rechizitoriu. În sertarul de la biroul lui Zamfirescu s-au găsit 1.000 de euro în patru bancnote de 100 de euro şi 12 bancnote de 50 de euro.

Conducerea Zoppas despre cazul procurorului arestat: „Nu avem nevoie să ne spună cineva cu ce furnizori să lucrăm”

„Murdar” cu praf fluorescent

Când au aprins lămpile cu lumină UV anchetatorii au constatat că pe mâinile prim-procurorului Zamfirescu şi în zona buzunarelor de la spatele pantalonilor magistratului sunt urme de praf fluorescent. Praful provenea de pe banii marcaţi de anchetatori. Fiecare bancnotă avea scris pe ea „trafic”. Percheziţia a mai descoperit în biroul lui Zamfirescu o serie de acte ale unor cauze judiciare care o priveau pe Carmen Rusmir şi pe soţul acesteia Ilie Florin Rusmir.

Procuror-şef arestat pentru intervenţii la o multinaţională italiană, prins în flagrant cu şpaga în sertar

Primarul care vroia să scape basma curată

Faptul că a fost trimis în judecată pentru afacerea Zoppas nu l-a scutit pe Zamfirescu de efectele penale ale discuţiilor cu viceprimarul oraşului, pentru muşamalizarea cazului şoferului bătăuş. Magistratul este cercetat acum şi pentru luare de mită după ce procurorii au aflat cum negocia acesta soluţii. Procurorul ce caz susţine că sunt informaţii că Zamfirescu ar mi fi cerut 700 de euro pentru a muşamaliza un alt dosar în care era cercetat primarul comunei Teremia Mare, Cosmin Sântean.

Prim-procurorul care s-a implicat în afacerile multinaţionalei Zoppas a fost arestat preventiv la Bucureşti

„Primarul i-a spus denunţătorului că este cercetat într-un dosar instrumentat de procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare“, se arată în rechizitoriu. „Ulterior, la 8 aprilie 2010, debunţătorul s-ar fi întâlnit într-un restaurant cu prim-procurorul Zamfirescu căruia i-a expus situaţia primarului, iar la final magistratul i-ar fi pretins suma de 700 de euro pentru soluţionarea favorabilă a cauzei penale“, se mai arată în rechizitoriu.

Citeşte şi:

STENOGRAME Prim-procurorul de la Sânnicolau îşi întreţinea amanta din şpăgi

Fostul prim-procuror al Parchetului Sânnicolau Mare a fost trimis în judecată

Conducerea Zoppas despre cazul procurorului arestat: „Nu avem nevoie să ne spună cineva cu ce furnizori să lucrăm”

EXCLUSIV Familia prim-procurorului reţinut de DNA a câştigat şi 20.000 de lei lunar

Despre democraţie şi politică

Rata foarte scăzută a prezenţei la vot de la primele alegeri uninominale spune foarte mult despre încrederea publicului în clasa politică. Uninominalul, un sistem de vot intens dezbătut pe scena publică, acceptat şi dorit de oameni, nu a atras decât pe foarte puţini dintre noi în faţa urnelor.

Au venit chiar mai puţini oameni decât la alegerile locale, rata participării la procesul electoral fiind in trendul descrescător constatat de foarte mult timp. Cu alte cuvinte, în termeni foarte simpli, nimic nu s-a schimbat în atitudinea publicului faţă de clasa politică deşi, teoretic, sitemul de vot a fost schimbat radical.

Publicul nu şi-a schimbat atitudinea pentru că a perceput, în mod foarte inteligent, faptul că, în realitate, clasa politică nu a dorit o schimbare esenţială.

Toată povestea cu uninominalul a fost doar o spoială la nivel de imagine produsă de partide în speranţa că vor determina oamenii să legitimeze încă o dată accesul politicienilor la bunăstarea oferită de  banii publici. În esenţă partidele nu au dorit să schimbe nimic din sistemul care a asigurat atâţia ani accesul la privilegii pentru cei care deţin controlul în clasa politică.

Absenteismul masiv de la primele alegeri uninominale este răspunsul dat de public acestei clase politice, astfel publicul dovedind că a ajuns la un nivel ridicat de educaţie şi mentalitate. Oamenii nu s-au lăsat păcăliţi de perdeaua de fum aruncată de partide pe scena publică şi au refuzat să se lase manipulaţi.

Mecanismul care a trădat clasa politică a fost foarte simplu. Partidele au numit aceiaşi oameni pentru a candida în colegii. Fie fosti parlamentari, fie personaje care au deţinut funcţii obţinute pe criterii politice şi care nu s-au remarcat prin profesionalism sau moralitate.

Publicul a regăsit pe listă tocmai nume de care se leagă toate murdăriile făcute în clasa politică, exact lucruri care au determinat sila publicului faţă de această clasă politică. Exact figuri care au determinat în mentalitatea publică apariţia stării de lehamite, reflectată de ani de zile în reticenta tuturor faţă de politicieni. Defilând cu astfel de personaje partidele şi-au trădat intenţiile reale în faţa unui public inteligent, care nu mai poate fi păcălit ca acum 16 ani.

Lipsa de alternativă pentru asigurarea funcţionării sistemului democratic este foarte periculoasă pentru că poate determina scăderea încrederii publicului chiar în sistemul democratic.

Este evident că soluţia acestei probleme nu poate să vină din interiorul partidelor politice actuale. Cât timp nu se va produce în ele o schimbare radicală, dură, nu vor putea să recâştige încrederea oamenilor. Pentru a se produce însă o astfel de schimbare cred că este nevoie de o modificare fundamentală a sistemului de operare pe care îl folosesc partidele pentru a funcţiona.

Toate acele personaje a căror cultură politică se reduce la goana după putere pentru a accede la privilegii trebuie îndepărtate.

Partidele trebuie să aducă oameni cu un alt nivel de cultură şi mentalităţi faţă de putere, politică, bani, viaţă.

Oameni care să vadă puterea ca pe un instrument folosit în interesul schimbării în bine.

Oameni care să prezinte suficiente garanţii morale pentru a asigura publicul că vor lucra în interesul lui.

Pentru a ajunge să promoveze astfel de oameni, pentru a produce un sistem care să recunoască aceste caractere şi să le împingă în zona puterii, partidele ar trebui dărâmate şi reconstruite de la zero.

Ar avea nevoie de o adevărată doctrină axată pe astfel de principii.

Din păcate orizontul acesta este foarte îndepărtat şi, privind cum arată acum partidele, este o poveste de domeniul ştiinţifico-fantastic.

Comentariu realizat pentru Radio Timişoara: 4 decembrie 2008

Văduva neagră

Văduva neagră e un păianjen. Sunt scârboşi păianjenii. Acest păianjen mai este şi foarte veninos. Poate ucide. Nu am să ţin o lecţie de arahnologie. Vreau să vorbesc despre alt tip de văduvă neagră care, lăsată să-şi facă de cap, ne poate învenina viaţa.

Îi place să întindă, în tăcere, pânza lipicioasă în care atrage victimele pe care le devorează. Trăieşte numai din urzelile pe care le împrăştie prin toate colţurile oraşului. Este plină de venin, de stă să pleznească. A strâns în guşă lichidul otrăvit în ani de zile. Ani în care, scârbiţi de urâţenia şi de intrigile ei, tot mai mulţi au ocolit-o. Nu ştie să uite nimic şi nu mai are puterea să ierte. Când nu prinde nimic în plasă se hrăneşte din propriul venin. Asta o face şi mai otrăvitoare.

Puţini cunosc lighioana cu adevărat. Cei mai mulţi se lasă înşelaţi de rolul de libelulă frumos colorată, pe care îl joacă toată ziua.

În fiecare dintre noi pândeşte o văduvă neagră. Mai ales atunci când suntem tentaţi să plătim cu aceeaşi monedă celor care nu ne sunt pe plac, celor pe care ne este greu să-i uităm şi mai ales să-i iertăm. Cei mai mulţi dintre noi avem însă destule calităţi, din cele care ne fac oameni, pentru a putea să ţinem lighioana unde este locul ei, bine ascunsă, controlată.

Sunt oameni incapabili să-şi controleze răutatea şi care se lasă măcinaţi de ea. Distrug totul în jur şi se distrug pe ei în primul rând. Nu înţeleg că cine seamănă vânt culege numai furtună, chiar dacă propria lor labilitate le-a făcut rău de atâtea ori. Din acest motiv trăiesc o dramă continuă.

Nu am să înţeleg niciodată de ce îşi face cineva rău şi de ce preferă să-şi umple viaţa de venin, când poate foarte simplu să o facă mai frumoasă. Chiar dacă nu pricep şi nu uit, ştiu să iert.

Cred ca asta contează cel mai mult.

Kafka în stare pură! O poveste despre jurnalism şi justiţie

Ancheta privind cazul timişoreanului Iacob Schein m-a adus în una dintre cele mai ciudate şi provocatoare ipostaze din cariera de 15 ani de jurnalist. Este o poveste care merită citită de orice jurnalist. Dincolo de experienţa personală interesantă, prin care poate trece orice ziarist din România, povestea arată şi ce situaţii ciudate poate produce Justiţia.

Vechi cunoştinţe

Investigam deja, de aproape doi ani, încă de la Evenimentul Zilei, activitatea biroului DIICOT Timiş, în special a procurorului-şef Carmen Martinov. Ştiam dintr-o experienţă directă că această procuroare este foarte slabă profesional şi că apelează la metode ciudate pentru a „rezolva” dosare.

Scrisesem în EVZ despre traficanţi de droguri care au primit de la Martinov adeverinţe ce le-au permis să primească pedepse mai mici. Cunoşteam şi alte nereguli grave comise de această procuroare când am primit, de la o sursă importantă, informaţia că Martinov ţinteşte „executarea” şefului de atunci al Poliţiei Timiş, comisarul-şef Săndel Palade.

Şeful Poliţiei era vizat

Sursa, pe care o voi proteja şi acum, mi-a spus că este un deţinut în Penitenciarul Timişoara care ar vrea să vorbească despre asta. Aşa am ajuns la Iacob Schein, judecat în stare de arest pentru infracţiuni de trafic de persoane. Acesta susţinea că este ilegal arestat şi că situaţia lui e determinată de faptul că a refuzat propunerea procurorului Carmen Martinov, care i-a cerut să dea o declaraţie mincinoasă împotriva lui Palade.

By the book

Am început documentarea în martie 2008 pentru Evenimentul Zilei şi apoi am continuat verificările pentru Adevărul. Subiectul a fost documentat by the book. Era în mod cert de interes public arestarea ilegală a unei persoane şi posibila implicare a şefului Poliţiei în fapte de competenţa DIICOT. Am purtat o discuţie cu deţinutul la Penitenciar, pe baza unei aprobări a şefului Secţiei Penale a Tribunalului Timiş. Au urmat declaraţiile luate de la cei implicaţi. Tot ceea ce este necerar unui articol corect făcut.

Pe parcurs am discutat şi cu alte surse, care au cerut protecţia identităţii. Nu m-am grăbit pentru că subiectul era extrem de periculos, prin prisma situaţiei şi a celor implicaţi. Puţini înţeleg forţa DIICOT şi mijloacele de care dispun oamenii de aici atunci când decid să se îndrepte împotriva cuiva.

Înţelegând această forţă am convingerea că este vital ca jurnaliştii să exercite aici rolul de câine de pază şi să supravegheze cât mai atent activitatea DIICOT. Convingerea aceasta m-a determinat să abordez subiectul, deşi era unul extrem de complicat.

La începutul lunii august 2008 am publicat primul articol şi ceea ce a urmat este total neobişnuit.

Articolul: „Şeful Poliţiei, vânat de şeful DIICOT”

Doi domni eleganţi

În iarna anului 2008, la câteva luni după publicarea articolului, mă trezesc la uşa redacţiei cu doi domni în costum. Se prezintă amabil şi aflu că sunt polţişti care lucrează la DNA Bucureşti şi că au venit să mă citeze la sediul DNA Timişoara unde un procuror din Bucureşti face audieri.

M-am prezentat la ora indicată şi procurorul respectiv m-a întrebat ce ştiu despre Iacob Schein. I-am spus că tot ceea ce ştiu şi tot ceea ce vrea el să afle este publicat şi  că găseşte cu Google totul. Surpriza a venit când m-a întrebat dacă cunosc un avocat din Oradea şi ce am discutat cu un comisar de poliţie, Viore Renu, pe tema acestui caz. „Ştim că aţi vorbit pentru că avem înregistrările telefonice!”, mi-a spus procurorul DNA

Un răspuns simplu

La prima întrebare răspunsul a fost simplu: Nu, nu cunosc niciun avocat din Oradea! La a doua nu puteam răspunde, din motive pe care orice jurnalist le înţelege, decât aşa cum am făcut-o: „Nu pot să răspund la această întrebare întrucât consider că aş încălca principiul confidenţialităţii sursei!”. Am refuzat categoric să discut orice aspect care să confirme sau să infirme dacă Viorel Renu este o sursă a mea şi să port un dialog pe tema presupuselor mele discuţii cu Renu. Şi nici acum nu spun că a fost o sursă. Pot spune însă cu certitudine că decizia documentării şi publicării aticolului nu are absolut nicio legătură cu comisarul-şef Viorel Renu.

„Vă putem reţine!”

Procurorul mi-a spus foarte serios că mă poate acuza de complicitate, de tăinuire şi obstrucţionarea justiţiei. „Faceţi apel la secretul sursei, la libertatea presei. Ştiţi că în America, ţara libertăţii, o jurnalistă a făcut închisoare invocând ceea ce spuneţi dumnevoastră? Putem să că acuzăm, să vă reţinem”, mi-a spus procurorul pe un ton hotărât.

Comparaţie ridicolă

Cunoşteam bine cazul din SUA. Desigur comparaţia este ridicolă pentru că acolo mizele erau uriaşe. Nu ştiam în acel moment exact despre ce e vorba în ancheta DNA şi nici ce treabă au cu mine. Ştiam însă că în meseria asta cuvântul dat este totul. Dacă ai vorbit cu cineva, indiferent despre cine este vorba, infractor–poliţist-judecator-politician, dacă ai promis că vei asigura confidenţialitatea sursei, trebuie să faci asta indiferent de riscuri. Desigur că oricine e dispus, declarativ, să respecte un principiu sau altul. În momente în care rişti să suferi ceva pentru asta afli cu adevărat dacă poţi să respecţi acel principiu sau nu. Eu am văzut acel moment ca pe unul în care am ocazia să îmi testez capacitatea de a aplica un principiu, indiferent de consecinţe.

Dacă eşti corect, nu are de ce să-ţi fie frică

„Cunosc cazul foarte bine domnule procuror. Şi vă spun că aş fi onorat să trec printr-o experienţă simlară pentru a-mi demonstra că sunt capabil să respect un principiu”, i-am răspuns. M-a ajutat să am această atitudine şi faptul că ştiam că nu am făcut nimic ilegal, că mi-am exercitat cu bună credină meseria, într-un interese public, fără alte motiove ascunse. Ştiam că nu se putea întâmpla nimic rău pe termen lung. Desigur procurorul putea să facă ce vroia el, dar numai 24 de ore pentru că apoi situaţia ajungea în faţa unui judecător.

Nu s-a întâmplat nimic

Am semnat ceea ce am scris până atunci şi am fost lăsat să plec. Am aflat apoi că Viorel Renu şi avcatul orădean Tiberiu Tiba au fost reţinuţi şi arestaţi preventiv pentru că ar fi încercat să corupă un judecător al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca să emită o sentinţă prin care Iacob Schein să fie eliberat. Schein contesta legalitatea arestării lui şi, într-adevăr, procesul privind acest aspect era la Înalta Curte. Tiba, care îl reprezenta pe Schein, depusese la dosar articolul meu despre acest caz, de aceea m-a citat DNA.

Tipic românesc

Ceea ce s-a întâmplat apoi nu mă mai vizează pe mine, dar este emblematic pentru halul în care funcţionează sistemul judiciar din România. DNA i-a trimis în judecată pe Tiba şi Renu. Cei doi au fost găsiţi vinovaţi şi condamnaţi. Eu am fost citat ca martor, dar am spus şi în instanţă ceea ce am spus procurorului de caz.

În iunie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că Iacob Schein a stat ilegal 629 de zile după gratii, adică aproape doi ani. „Magistraţii au greşit când i-au menţinut de 15 ori starea de arest preventiv. Aceste măsuri au fost luate în mod ilegal, iar toţi judecătorii de la Curtea de Apel au menţinut mandatul de arestare preventivă în mod ilegal pe numele clientului meu”, a declarat Adrian Fanu-Moca, avocatul lui Schein.

Articolul scris de colegul meu Cristian Poelincă pe tema aceasta:

Record “omologat” la Curtea Supremă: un timişorean a fost arestat ilegal 629 de zile

Schein nu a fost însă eliberat pentru că execută pedeapsa dată în dosarul Renu, unde a fost acuzat că a încercat să obţină ilegal eliberarea, printr-un act de corupţie.

Kafka reloaded

Reduse la o formulă simplă, lucrurile stau aşa. Un cetăţean cercetat de DIICT pentru fapte grave e arestat. Omul spune că a fost arestat ilegal şi cere în Justiţie eliberarea. Deschide un proces pentru asta. DNA îl acuză că a vrut să obţină eliberarea prin acte de corupţie. El este judecat pentru acuzele DNA şi este condamnat la o pedeapsă cu executare. Pe lângă el merg la închisoare şi alţii. După ce toată lumea începe să execute pedepsele pentru actul de corupţie, Justiţia concluzionează că omul are dreptate şi a fost arestat iniţial ilegal. Dar cel în cauză rămâne la închisoare pentru a doua condamnare.

Şeful Poliţiei, vânat de şeful DIICOT

Un deţinut susţine că este hărţuit de procurori pentru că nu a dat o declaraţie mincinoasă împotriva şefului Poliţiei Judeţului Timiş

Schein este convins că putea să fie liber dacă accepta să-l compromită pe comisarul-şef Săndel Palade. Deţinutul spune că şeful Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism Timiş (DIICOT), i-a cerut declaraţia.

“M-au dus la DIICOT, la doamna Carmen Martinov. Mi-a spus zâmbind, ca niciodată, că mă ajută cu dosarul meu, dacă fac ceva pentru ei. Mi-a cerut să declar că l-am văzut pe comisarul Palade în casa unei proxenete, Gina. Mi-au spus că voi apărea în faţa judecătorului cu cagulă, că îmi dau identitate falsă ca să nu se ştie cine sunt. Pentru că am refuzat sunt ţinut arestat“, declară Schein.

Menevră pentru PD-L

“Gina Şovăilescu a fost vizată de Brigada de Combatere a Crimei Organizate pentru trafic de persoane. Palade trebuia compromis pentru a favoriza un ofiţer susţinut de PD-L pentru şefia Poliţiei. O manevră similară a fost făcută înaintea concursului pentru şefia Serviciului de Informaţii şi Protecţie Internă (SIPI) Timiş, fiind favorizat Mirciulică Radu, protejatul lui Dan Popa, secretarul general al PD-L Timiş”, au declarat surse judiciare, care au cerut să fie protejată. “Îl cunosc bine pe Mirciulică Radu, dar nu am niciun amestec în numirea lui“, a declarat Dan Popa.

Martinov neagă

“Sunt uimit. Dacă este adevărat, este foarte grav. Nu am făcut nimic ilegal”, a declarat Palade. “Nu ştiu de niciun dosar care să implice poliţişti“, declară Ştefan Negrilă, şeful Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate, cu care lucrează DIICOT în toate dosarele. Procurorul-şef Carmen Martinov neagă acuzele.

“Iacob Schein nu are niciun suport real. Declaraţiile luate în timpul anchetei se refereau doar la acuzaţiile care i se aduc. Nimeni nu l-a obligat să spună altceva decât ceea ce a spus. E foarte supărat pe mine şi pe DIICOT, pentru că a fost arestat şi trimis în judecată“, a spus Martinov.

Singurul arestat

În 28 februarie 2008 Martinov a întocmit un rechizitoriu prin care a trimis în judecată patru persoane, printre care şi Iacob Schein, acesta fiind singurul arestat. În 23 aprilie, Secţia Penală a Tribunalului Timiş restituie rechizitoriul şi cere refacerea lui pentru că fusese prost întocmit. În 4 iulie, alţi doi procurori DIICOT îl trimit din nou în judecată pe Schein, tot arestat, alături de cinci persoane, aflate în libertate.

Greşeala procurorului

Sentinţa tribunalului consemnează greşeala făcută de Martinov: “Actul de sesizare nu a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale (…) inculpatului nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală. Se impune refacerea rechizitoriului”