Vama Moraviţa a produs milioane de euro din şpagă

Şpaga colectată din vama Moraviţa a produs venituri uriaşe pentru caracatiţa corupţiei care sugea bani de pe toată frontiera non-UE. Am participat la o emisiune la TVR 3, în studioul TVR Timişoara alături de colegul jurnalist Tiberiu Kiss. Jurnalistul de investigaţii, care acum scrie pentru Academia Caţavencu, a făcut un calcul interesant pornit de la volumul vânzărilor din magazinele la care a adăugat şpaga per cartuş.

VIDEO: TVR 3, 23 februarie 2011,  emisiunea “Motor în doi timpi”

Concluzia matematică este că s-au adunat milioane de euro din şpagă, bani care nu au rămas decât în mică măsură la spăgarii-soldaţi din punctul de trecere a frontierei. Gorsul banilor a urcaz către şefi, până la cei de la Bucureşti. Logic este ca, în perioada următoare, să vedem reţineri şi arestări preventive la vârful sistemului.

Omul de afaceri Ioan Răducanu a prezentat, în aceeaşi emisiune, o istorie extrem de interesantă a numirilor în vama Moraviţa. Este o cronologie interesantă pentru că expune prezenţa unui grup mic de persoane, în ultimii 15 ani, la şefia vămii şi a structurilor vamale regionale şi judeţene. Practic au existat două garnituri de grupuri de interese care s-au schimbat mereu între ele. Dacă ancheta DNA este una menită să ucidă caracatiţa şpăgii trebuie să vedem aceste nume pe lista cercetaţilor alături de zecile de vameşi şi poliţişti arestaţi deja.

Este o certitudine că mafia care a făcut profituri uriaşe din contrabanda cu ţigări are o putere foarte mare. Campania mizerabilă de denigrare a poliţiştilor care au lucrat sub acoperite în investigaţia de la Moraviţa este o dovadă a forţei mafiei. Lucrurile au mers chiar mai departe, unul dintre investigatorii acoperiţi s-au trezit cu maşinile sparte. Cei care atrag atenţia asupra reacţiei mafiei suferă şi ei tratamente similare. Desigur, publicul are inteligenţa necesară pentru a observa ceea ce este evident.

Dincolo de aceste aspecte mai rămâne un aspect foarte important. Lipsesc din boxa arestaţilor patronii afacerilor cu tutun de contrabandă. Cei arestaţi până acum sunt doar cei care au încasat comisionul de toleranţă, profitul l-a făcut altcineva şi acel cineva nu are încă brăţări la mâini. Liberi fiind îşi poate permite să plătească bani grei celor dispuşi să-şi vândă sufletul şi efectele se văd.

Poveste cu organe (4): Agentul Pamfiloiu e iar anchetat, s-a redeschis dosarul

Sistemul judiciar se mişcă greu în ţara asta, dar poţi să îl urneşti cu răbdare şi multă încăpăţânare. Vă povesteam acum vreo două săptămâni despre agentul Constantin Pamfiloiu, fost organ patrulator în pieţe, actual organ de dirijare a traficului rutier.

FOTO: Comisarul-şef Gheorghe Popescu fotografiat în timpul inspecţiei din Piaţa 700, după abuzul comis de organul Pamfiloiu

Varianta scurtă e că organul acesta s-a purtat exact aşa cum stă bine unui organ pe stil vechi, miliţienesc. Variantele cu mai multe detalii sunt mai jos. Ideea e că organul s-a ales cu o plângere penală pentru purtare abuzivă şi una disciplinară la Poliţia Timiş. Comisarul-şef Gheorghe Popescu, şeful Poliţiei Timiş, nu prea are chef să-şi complice existenţa şi să facă ordine în propria orgadă. Corpul de Control al IPJ Timiş a trimis plângerea la Parchet, să se spele procurorii pe cap cu ea. Aici a aterizat pe biroul unei procuroare care a crezut orbeşte martorii aduşi de organul de Miliţie Pamfiloiu.

FOTO: Colegii sergentului tablagiu Pamfiloiu, parcaţi ilegal în Piaţa 700

Doamna a înghiţit găluşca martorilor apăruţi din neant şi nu s-a deranjat să-l audieze pe cel care a semnat procesul-verbal încheiat de organul constatator, agent de Miliţie Constantin Pamfiloiu. Şi nici pe însuşi şeful Poliţiei, care auzise o parte din incident. Culmea nu a audiat nici un alt martor propus de subsemnatul, în calitatea mea neplăcută de ţintă a atitudinii abuzive a tovarăşului miliţian tablagiu.

FOTO: Ditamai microbuzul de marfă parcat ilegal, pe trotuar, sub nasul îngheţat şi adormit al altui sergent major din Piaţa 700

Doamna procuror Găluşcă Elena Bădică a făcut de oaie cercetarea şi a emis o rezoluţie cam penală de NUP pentru agentul Pamfiloiu. Şefii lui l-au mutat preventiv la Rutieră dar, vorba unui procuror adevărat: „Se bucură unul mutat la Rutieră. Acolo se ia cea mai grasă şpagă”. În fine, revin la ancheta doamnei Bădică.

FOTO: Limuzina Poliţiei de Frontieră oprită ilegal la piaţă. Nu e clar ce căuta şoferul la precupeţe cu maşina instituţiei

Nevasta fostului procuror general al României în miezul războaielor dintre clanurile ţigăneşti

Notăriţa Safta Criste, soţia fostului procuror general al României Mircea Criste, a reuşit să scape cel mai uşor din dosarul mafiei imobiliare a baştanului Ionelaş Cârpaci (foto jos dreapta).

Ionelaş şi alte trei persoane au ajuns la arest. Întregul lot al celor trimişi în judecată este de 11 persoane. Singura care a scăpat doar cu o amendă este tocmai Safta Criste. Chiar în ziua în care Parchetul Curţii de Apel Timişoara a anunţat începerea anchetei, şeful acestei instituţii, Vasile Bâc, a fost vizitat personal de Mircea Criste.

Ce nu a spus Vasile Bâc în faţa procurorului general Laura Codruţa Kovesi

Vasile Bâc a dat explicaţii în faţa actualului procuror general, Laura Codruţa Kovesi, cu privire la această vizită, după ce Safta Criste scăpat de trimiterea în judecată. „Domnul Mircea Criste a fost primit în condiţii de legalitate, în programul de audienţe”, a spus Bâc, recent, în faţa procurorului general Laura Codruţa Kovesi. „Nu ştiam de această situaţie”, a spus Kovesi.

Ceea ce nu a spus Vasile Bâc este că acesta primise personal informaţii cu privire la faptul că Safta Criste lucrase intens pentru clanurile ţigăneşti din Timişoara şi că aceste informaţii nu au fost valorificate.

„Noi am transmis informaţii către Parchet cu privire la mai multe contracte perfectate de notarul Safta Criste pentru Ionelaş Cârpaci, unele cu probleme. Ştim, de asemenea că procurorul general Vasile Bâc a primit aceste informaţii şi din alte surse, inclusiv în biroul acestuia s-au purtat discuţii pe această temă, când s-a sugerat o percheziţie la cabinetul notarial pentru identificarea tuturor contractelor făcute de acest notar pentru Ionelaş Cârpaci. Astfel se putea obţine probe care să arate că în mod constant aceştia colaborau”, a declarat o sursă din zona instituţiilor care strâng informaţii despre crima organizată şi transmit aceste informaţii procurorilor.

Război ţigănesc iscat în biroul Saftei Criste

Sursele pe care le voi proteja au oferit mai multe documente care probează faptul că cei mai puternici lideri de clanuri ţigăneşti din Banat îşi făceau afacerile imobiliare dubioase chiar la notarul Safta Criste. Printre ei Ionelaş Cârpaci arestat pentru escrocherii imobiliare, Nicolae Mihai care a stat la arest pentru că a scos pistolul într-o sală de judecată în faţa unui judecător şi chiar Trifu Schroth şeful de stabor ţigănesc ucis şi tranşat în crima de la medicină. Documentele sunt cele mai importante din arhiva cabinetului notarial Safta Criste pentru că sunt legate şi de transferuri de proprietăţi care au pus pe picior de război clanurile ţigăneşti.

Tupeul nevestei fostului procuror general al României nu a dat roade

Notăriţa Safta Criste, soţia fostului procuror general al României, a eşuat în încercarea de a muta un proces din Timişoara. Criste a fost anchetată, alături de alte 11 persoane, în dosarul care viza escrocheriile imobiliare comise de mafia baştanului Ionelaş Cârpaci. Cu excepţia soţiei fostului procuror general, toţi suspecţii din lotul Ionelaş au fost trimişi în judecată. Safta Criste a scăpat doar cu o amendă pentru neglijenţă în serviciu.

Câteva dintre legăturile Saftei Criste cu Ionelaş Cârpaci

Criste încearcă să scape şi de amenda aplicată de procuror şi a contestat măsura. Şeful Parchetului Curţii de Apel Timişoara a respins contestaţia şi notăriţa s-a adresat Judecătoriei Timişoara cu cererea ca amenda să fie anulată. Imediat după acest demers însă, Safta Criste a cerut mutarea procesului ei din Timişoara.

Tupeul notăriţei e remarcabil, având în vedere că există şi alte contracte încheiate de ea în favoarea clanului Cârpaci, unul pentru un teren de un milion de euro. Chiar Ionelaş a început să vorbească la ultimul termen al procesului în care e judecat arestat. Acesta a acuzat procurorul de caz că a favorizat-o pe Safta Criste şi că a lăsat-o să scape basma curată.

Tot la Safta Criste s-a încheiat un alt contract, prin care clanul Ionelaş a preluat o proprietate a altui baştan, Nicolae Mihai. Citeşte aici detalii!

Pierdut procuror curajos. Găsitorului ofer recompensă

Astăzi am aflat o informaţie extrem de interesantă despre notăriţa Safta Criste, nevasta fostului procuror general al României, Mircea Criste. Cea mai importantă calitate a ei este însă aceea de „făcător” de acte pentru mafia şefului de clan ţigănesc Ionelaş Cârpaci.

Afacere trăznet: teren luat cu 10.000 de euro şi apoi dat pentru un milion de euro

Acte importante în escrocheria pentru care Ionelaş şi „tovarăşii” lui au ajuns după gratii au fost încheiate tocmai de Safta Criste (foto jos). Mai sunt şi alte documente încheiate de această notăriţă pentru bunul mers al afacerilor baştanului Cârpaci. Cel mai spectaculos este un transfer de terenuri pe o valoare de un milion de euro, între Mirela Stanca, concubina lui Ionelaş (scuzaţi cacofonia)  şi o firmă de construcţii din oraş. Teren pe care Mirela Stanca l-a obţinut cu cât credeţi ? Cu zece mii de euro! Plăteşti 10.000, scoţi un milion. Frumos!

Safta a scăpat cel mai uşor

Safta a fost cercetată penal în lotul Ionelaş şi este singura persoană care a scăpat, în mod interesant, doar cu o amendă penală. Desigur că Safta nu a scăpat aşa uşor pentru că e nevasta lui Mircea Criste ex procuror general al României, profesor de Drept şi coleg cu nume importante din sistemul judiciar.  A scăpat aşa uşor din cu totul alte motive, pe care numai procurorul de caz le înţelege. Aceleaşi motive pentru care acelaşi procuror nu s-a deranjat să percheziţioneze arhiva cabinetului notarial Criste şi să verifice câte contracte a încheiat doamna procuror general pentru clanul Cârpaci.

Vrea să scape şi de amendă

Aflat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, un coleg din presa timişoreană, a dat peste un dosar al doamnei Safta Criste.

Curată nebunie … de râsul curcilor bete

Iniţial am fost revoltat. Apoi m-am enervat. La urmă am ajuns la concluzia că e de râs. De râsul curcilor bete. Aşa că am să scriu un pamflet despre două curci şi cum gândesc ele lumea din jur de sub pene. Aşadar să purcedem.

Curca 1 şi curcanul de la ferma animalelor

Doamnă mare, directoare de ziar. Prietenă cu toţi curcanii şmecheri din oraş. Printre ei un curcan aparte. Unul care a servit umil porcii care au condus ferma animalelor. Curcan politic. Curcanul ăsta avea mai multe coteţe, vile adicătelea. Una dintre ele mai specială pentru că o ţinea la secret curcanul. Asta deşi legea îl obliga să o treacă în declaraţia de avere pentru că păsăroiul cu mărgele de general băga în guşă bani publici.  Curcanul a închiriat coteţul secret curcii numărul 1. Să-şi facă purtătoarea de pene cuib acolo şi redacţie pentru gazeta de perete a bătăturii.

*

Porumbelul pasionat de vile secrete

Intru în scenă eu, ca un porumbel, ziarist la Evenimentul Zilei, pasionat să caut curcanii la vile secrete şi averi ilicite. Găsesc coteţul cu curca clocind în el. Fac poză, mă vede curca, dă din aripi şi aleargă după mine. Nu mă prinde.

Dracul umblă gol pe lângă vulturul pleşuv

Supărată, curca dă telefon, pe linia fixă, la redacţie. Dă aici peste un editor, să-i spunem vulturul pleşuv. Îl ia cu lugu lugu. Că el, un vultur atât de puternic şi mişto şi atât de sexi în pleşuvia lui, trebuie să o ajute pe ea, o curcă hărţuită de porumbelul care nu e porumbel. E dracu` gol! „Şi dacă eşti un tip fain îţi mai spun ceva. Ceva pentru buzunarul tău de la inimă. Acest Mălin Bot are această putere. E o calitate diabolică a lui, care îl va aduce la pieire într-o zi, când vrea Dumnezeu. Acest om, în numele idealurilor nobile are puterea de a manipula oamenii. Aşa m-a manipulat şi pe mine!”, croncăne curca pe un ton smiorcăit.

citeşte mai departe …..

Siderant, degradant, penibil, abject

Citesc zilele acestea nişte texte produse de persoane care şi-au pus eticheta de jurnalişti. Sunt „articole” care atacă la modul cel mai abject poliţiştii sub acoperire care au lucrat în vama Moraviţa, la dosarul şpăgii de la graniţă.

Numele agenţilor sunt prezentate public, sunt expuse fotografii cu ei, mai mult chiar, o poliţistă care a lucrat la caz este acuzată că e protagonistă de filme porno şi se prezintă chiar şi o fotografie cu o femeie care face sex oral.

Ceva mai abject nu am văzut din anii de liceu, când citeam pentru amuzament România Mare. Este cea mai murdară campanie dusă pentru susţinerea mafiei, în Timişoara.

Miroase a metodă securistă

O duce un personaj strâns legat, interesantă coincidenţă, de fostul şef al Poliţiei de Frontieră pe zona de Vest, generalul Mircea Chirilă (foto stânga sus). Fost securist, Chirilă a prosperat după 1989. În perioada în care el gestiona frontiera cu Serbia pe trei judeţe mafia traficanţilor de ţigări lucra nestingherită.

Faptul că acum sunt împroşcaţi cu noroi agenţii care au contribuit la cea mai amplă operaţiune împotriva mafiei, în mod securist, de către apropiaţii unui fost securist care a condus Poliţia de Frontieră în anii în care a prosperat contrabanda, spune totul.

Pentru cineva care cunoaşte cele mai murdare subsoluri ale presei timişorene nu e o surpriză să îi pută aşa ceva dint-un astfel de beci. Mie mi-a mutat nasul mirosul de campanie securistă de tip vadimist.

Legăturile lui Chirilă cu mafia expuse din 2007

Războiul împotriva Timişoarei

Capitala Banatului arată ca după război. Nu ne-a bombardat nimeni oraşul, dar zona istorică se ruinează în fiecare zi. Clădirile vechi sunt victimele unui război început de comunişti, în nebunia lor de a şterge trecutul cu buretele. Sau acea parte a trecutului care stătea în calea tovarăşilor.

Au luat cu japca imobilele de la proprietarii lor, prin naţionalizare. Le-au folosit bine o vreme, până când au decis că zonele istorice nu au valoare în oraşele mari şi trebuie să facă loc arhitecturii comuniste. Clădirile vechi au fost populate cu cazuri sociale. Le-au umplut cu familii foarte sărace, cele mai multe dintr-o etnie care nu prea pune preţ pe ordine şi curăţenie. Nu au mai investit nimic în ele.

Căderea comunismului a prins clădirile vechi cu chiriaşi săraci lipiţi sau prea bătrâni pentru a-şi permite să mai facă ceva la ele. Iliescu, care îl acuza în 89 pe Ceauşescu că a „întinat nobilele idealuri ale comunismului”, a avut grijă să nu permită ca imobilele să fie retrocedate. Legea 112 din 1996 a produs, sub pretextul retrocedării, alte amânări. Au făcut atât de prost legea încât a devenit sursă de procese interminabile.

Chiriaşii nu au vrut să facă reperaţii pentru că nu ştiau dacă mai stau acolo, moştenitorii nu puteau să le facă nimic. Între timp clădirile au continuat să se degradeze în ritm alert. Acum multe litigii sunt finalizate. Multe apartamente au proprietari cerţi. În unele au rămas chiriaşii, altele sunt în posesia moştenitorilor. Cu toate acestea degradarea continuă.

Tătucul Ciuhandu desăvârşeşte, probabil fără să fie conştient de asta, procesul de distrugere început din vremea lui nea Nicu şi continuat de bunicuţa kagebistă Iliescu.

Administraţia Ciuhandu, care controlează oraşul exact de când a apărut aberaţia 112, nu a gândit şi nu a făcut nimic pentru refacerea zonei istorice. S-a fluturat un proiect de gargară electorală cu nişte nemţi, însă nu s-a luat o măsură fermă care să asigure repararea tuturor clădirilor. Nu s-au dat amenzi proprietarilor, nu s-a redus birocraţia de coşmar pentru cei care vor să refacă faţadele, nu s-a gândit nicio strategie cu termene şi măsuri clare care să ducă la refacerea zonei istorice.

Cinci ani de hărţuire inutilă

Pe rolul instantelor din Timisoara s-a aflat, din 2005, un dosar în care s-a judecat comiterea infracţiunilor de insultă, calomnie şi ameninţare pentru opinii exprimate pe forumul freeex destinat promovării şi protejării libertăţii de exprimare, gestionat de Agenţia de Monitorizare a Presei.

Sursa procesului

În ianuarie – mai 2005 am exprimat pe freeex opinii despre corupţia în presa.  Mesajele spuneau că există directori de ziare care folosesc libertatea de exprimare ca instument de şantaj sau trafic de influenţă pentru obţinerea unor beneficii financiare (contracte de publicitate – prin şantaj) sau alte tipuri de avantaje, cum ar fi decizii ale autoritătilor locale care să avantajeze proprietarii ziarelor (trafic de influenţă pentru decizii ale autorităţilor locale).

Initial s-a incercat blocarea accesului la freeex

După câteva mesaje postate pe freeex pe această temă, au fost sparte parolele a patru casute de e-mail cu care eram abonat la freeex (pe rând, pe măsură ce mă abonam cu o nouă căsuţă), pentru blocarea accesului la forum. Din ultimele două casuţe de mail violate au fost postate pe freeex, în numele meu, mesaje care nu îmi aparţin. Mesajele au fost transmise dintr-un computer identificat apoi de DIICOT ca având IP 82.77.152.146

Politia gaseste rapid autorii

M-am adresat Poliţiei (Centrul Zonal de Combatere a Crimei Oranizate – care are atribuţii pe infracţiuni IT), care a identificat computerele din care s-au trimis mesajele ca fiind ale SC Pleiada SA – editorul publicaţiilor Ziua de Vest & Focus Vest. La vremea respectivă proprietari fraţii Emil şi Marius Cristescu, director general Lia Lucia Epure.

Societatea este cea la care am fost angajat pana în noiembrie 2004. Am solicitat încheierea contractului după numeroase incidente cu conducerea ziarului provocate de faptul ca mi se cerea să scriu articole neconforme cu deontologia profesională şi propria conştiinţă. Refuzul de a ataca reprezentanţi ai autorităţilor sau de a-i lăuda, la cererea directorului ziarului sau a patronilor, precum şi cenzura sistematică impusă pentru protejarea anumitor persoane îin special până în 2004 lideri PSD) m-au determinat să cer rezilierea contractului de muncă .

În 15 noiembrie 2004 am lansat la Timişoara cartea “Ziarişti bătuti, ziarişti ameninţaţi”, aparută la editura Humanitas, în care am descris, printre alte cazuri, şi presiunile făcute de Emil Cristescu pentru protejarea unor lideri PSD cu care spunea că are afaceri.

Am continuat pe freeex să discut fenomenul corupţiei în presă în ciuda ameninţărilor primite. Sistematic mi se transmitea că voi fi mutat din Timişoara.

În septembrie 2005 Politia constată comiterea mai multor infracţiuni IT şi propune începerea urmăririi penale.

De veghe la marginea patriei, cu o mână pe şpagă şi una sub birou

Pentru că au numai două mâini, vameşii şi poliţiştii de frontieră care stau de veghe la porţile patriei nu pot face decât două lucruri în acelaşi timp. Anchetele DNA au surprins ce ştiu să facă angajaţii statului cel mai bine în vămi. Cu o mână iau şpaga şi cu alta freacă menta. Câţiva dintre ei freacă şi altceva decât menta şi procurorii DNA care i-au filmat au constatat că acest alt tip de frecare se produce în timp ce „suspecţii” se uită la filme deocheate, chiar la locul de muncă.

Corupţia din vămi nu este o surpriză pentru nimeni. Surprinzător este doar faptul că s-au decis cei de la DNA să se aplece asupra acestei probleme. Faptul că unii dintre angajaţii statului înţeleg să practice metode de relaxare neortodoxe e treaba lor, dacă o fac acasă. Problema e că cetăţenii cu pricina au considerat normal să facă asta la locul de muncă, pe banii noştri, la poarta patriei. Asta spune totul despre sănătatea mintală a indivizilor prinşi în această ipostază. Părerea mea e că sunt duşi cu capul şi că sistemul care permite angajarea unor astfel de indivizi e la fel de pervers.

Surprinzător este că s-au găsit pe scena publică voci care să ia apărarea acestor indivizi, pe ton smiorcăit sau acuzator la adresa anchetatorilor. Este greu de înţeles pentru un om normal la cap cum poate să plângă cineva de mila unor indivizi care au călcat în picioare orice limită de decenţă.

Dacă este de criticat ceva la această anchetă a DNA, este faptul că investigaţiile se opresc până acum doar la angajaţii statului. Toată turma de vameşi şi poliţişti acuzaţi de acte de corupţie a încasat doar un comision de toleranţă pentru o afacere de milioane. Bişniţarii care patronează această afacere scapă momentan. DNA nu a acţionat nici la capătul opus al traficului cu ţigări. Nu a fost reţinut niciun poliţist din secţiile de poliţie care au pe raza lor pieţele în care bişniţarii de ţigări sunt stăpâni. Şi la capătul acesta al afacerii există comisioane de toleranţă.

Corupţia din vămi este la vedere de ani de zile. Averile nejustificate ale corupţilor nu au apărut ieri. Vilele şi maşinile de lux sunt etalate de ani de zile. La capătul opus al afacerii este aceeaşi situaţie. Bişniţarii vând nestingheriţi marfa de contrabandă sub nasul poliţiştilor, cu care se bat pe burtă. Dacă procurorii DNA care anchetează dosarele au urmărit un interes legitim, trebuie să meargă pe traseul banilor după toţi cei implicaţi.

Şi se mai poate reproşa ceva procurorilor anticorupţie şi sistemului judiciar în general.

Simplul fapt că cei corupţi ajung să fie anchetaţi, judecaţi şi condamnaţi nu este suficient. Statul trebuie să găsească metodele prin care să le verifice întreaga avere şi să ceară explicaţii pentru situaţia materială a tuturor rudelor acestora. Dacă nu pot să dovedească faptul că provine din activităţi legale, corupţii şi toţi cei care au profitat de pe urma lor trebuie să plătească.

Să ajungă în stradă dacă este nevoie pentru că altfel fenomenul nu poate fi controlat. Mulţi dintre cei care ajuns să ia mită gândesc că merită să facă ani de închisoare pentru luxul în care trăiesc până atunci şi în care vor ajunge după ce îşi ispăşesc pedeapsa. În lipsa măsurii confiscării tuturor bunurilor obţinute pe căi ilegale lucrurile nu se vor schimba radical.

Statul trebuie să găsească şi o cale prin care să tragă la răspundere şi pe cei care i-au adus în sistem pe astfel de indivizi. Fie pentru că sunt incompetenţi în a vedea natura caracterului acestor oameni, fie pentru că sunt şi ei corupţi şi au permis cu bună ştiinţă şi cu interes intrarea unor astfel de indivizi în sistem.