Oi, şpagă, lupi, bermude

M-am întâlnit cu un bun amic. E pasionat de sporturi. În special de cele acvatice. Prietenul meu merge să înoate des la un fel de SPA din oraş. Un loc, de fiţe după unii, unde se relaxează lumea bună a oraşului.

Vizibil amuzat, amicul meu mi-a povestit o scenă de Cascadorii Râsului. Nu sunt importante neapărat personajele, cât povestea în sine.

Personajul principal e un oarecare Uica Jean, mare funcţionar public, care în ultima perioadă, spun apropiaţii lui, e tot mai fricos. E chemat des să dea cu subsemnatul la Parchet şi asta face să îi tremure izmenele.

Uica Jean a aflat recent că s-a apucat un procuror nebun să-i numere oile.

Un lup de om! A văzut lupul în nişte declaraţii de avere că micuţa turmă de mioare a lui Uica Jean a produs cât zece stâne dolofane. „Măi să fie! Da oile astea fac lână de aur ? Produc lăptişor de matcă ? Fac perle în loc de căcăreze ?”, s-a scărpinat în cap lupul şi a pornit pe dealuri, printre pomi, să cunoască mioarele minune.

Bătând din poartă în poartă, lupul a aflat că secretul e în brânza mioarelor, care se vindea dubios de scump şi ciudat de bine.

Povestea asta şi o alta, despre care vorbim în episoadele viitoare, l-au speriat pe Jean, care a început să-şi ia măsuri de precauţie. Problema cea mai mare sunt păcătoasele de telefoane şi microfoane. „Ăştia înregistrează tot! Mă omoară cu zile!”, s-a văicărit Uica.

Şi aşa a ajuns să-l găsească o dimineaţă frumoasă la bazin, în bermude, cu un alt cetăţean, discutând „proiecte” importante. E adevărat că sub apă nu prea merg microfoanele. Nu se ascunde nimic sub haine, pentru simplul motiv că nu sunt haine. Dacă apare vreun necunoscut dubios pe margine, se vede de la o poştă într-un bazin gol, la prima oră a dimineţii.

M-am uitat la ei, treziţi cu noaptea în cap. Singurei ca doi îndrăgostiţi în ditamai bazinul. M-a pufnit râsul”, mi-a povestit amicul meu.

Trebuie să recunosc că Uica e inventiv. La asta nu mă aşteptam. Mai auzisem de unii care fac afaceri la manej. Dar în bazin, la prima oră, în piscină, singurei, doi bătrânei simpatici, e o privelişte pe cinste.

Era să închei şi să uit să vă spun ceva şi mai haios. După ce a fost prins în piscină, cu delictul în bermude, Uica  Jean a început să călătorească departe. Cât mai departe. Cât China de departe.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s