Pe teren

Recunosc. M-am lăsat prins în prostii administrative şi nu am mai ieşit pe teren de ceva timp. Postura de responsabil cu treburi organizatorice ucide pasiunea pentru orice meserie. Şi dacă pasiunea dispare din ceea ce facem, în general în viaţă, nu mai are rost să ne ridicăm din pat dimineaţa.

Astăzi am ieşit pe teren, la un accident puţin mai mult decât banal. Am pus întrebări, am fotografiat, am filmat. Cot la cot cu toţi reporterii care erau la faţa locului.

Mi-am dat seama încă o dată câtă dreptate am să cred că singurul lucru care contează în meseria asta este munca de teren şi textele pe care le produci. E plină lumea presei de editori, coordonatori, şefi, sefuţi, comentatori şi alte funcţii cu nume din cele mai pompoase.

O armată de şefi stă în spatele „liniei întâi” a reporterilor care nu dorm noaptea din cauză că nu ştiu ce vor propune dimineaţa în şedinţa de redacţie şi care aleargă toată ziua de la o documentare la alta. Mulţi dintre cei din ultima categorie îşi doresc să avanseze rapid către un loc călduţ, la un birou, de unde să dea ordine, să pună note, să decidă ce este interesant şi ce merită aruncat la coş.

Unii cred că o carieră în branşă este egală cu funcţia pe care o ocupă.

Părerea mea este că singurul lucru care valorează cu adevărat este ceea ce fac oamenii „din linia întâi”, ceea ce este în textul din josul semnăturii sau în materialul din spatele numelui reporterului.

Am întâlnit astăzi, pe teren, colegi care fac asta de când îi ştiu.

Care nu au nicio funcţie pompoasă de pus în faţa numelui. Îi invidiez pentru că pot, în fiecare zi, să gândească un subiect, să îl documenteze şi să îl livreze publicului.

Îi invidiez, chiar dacă ştiu cât de stresant este să te lupţi în fiecare zi cu lipsa de subiecte, cu personajele încuiate de pe teren şi cu şefii care uneori sunt rupţi de realitate. Chiar dacă ştiu că un jurnalist adevărat adoarme seara în gând cu subiectele pe care le are, sau nu le are pentru a doua zi.

Cred că toate funcţiile pompoase din industria aceasta nu valorează nimic în comparaţie cu cea de reporter. Cred că toţi comentatorii care se fâţâie prin studiouri TV nu valorează cât un mic jurnalist care descoperă un subiect bun şi îl livrează publicului.

Astăzi am mai simţit că o sută de ore la birou, în fotoliul de redactor-şef, nu dau satisfacţia unei ieşiri pe teren.

Şi vă mai spun ce mai cred.

Cred că o funcţie ţi-o poate lua oricând, oricine, indiferent de cât de bine îţi faci treaba. Meseria bine făcută nu ţi-o va lua niciodată nimeni şi mereu va avea cineva nevoie de un reporter adevărat.

Cred că asta este tot ce contează.

Citeşte mai jos articolul colegului meu Ştefan Both, despre accident

http://www.adevarul.ro/locale/timisoara/adevarul_de_seara_timisoara_Pericol_de_explozie_la_Timisoara_dupa_ce_un_autobuz_cu_45_de_persoane_a_lovit_o_teava_de_gaz_0_364764046.html

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s