Kafka în stare pură! O poveste despre jurnalism şi justiţie

Ancheta privind cazul timişoreanului Iacob Schein m-a adus în una dintre cele mai ciudate şi provocatoare ipostaze din cariera de 15 ani de jurnalist. Este o poveste care merită citită de orice jurnalist. Dincolo de experienţa personală interesantă, prin care poate trece orice ziarist din România, povestea arată şi ce situaţii ciudate poate produce Justiţia.

Vechi cunoştinţe

Investigam deja, de aproape doi ani, încă de la Evenimentul Zilei, activitatea biroului DIICOT Timiş, în special a procurorului-şef Carmen Martinov. Ştiam dintr-o experienţă directă că această procuroare este foarte slabă profesional şi că apelează la metode ciudate pentru a „rezolva” dosare.

Scrisesem în EVZ despre traficanţi de droguri care au primit de la Martinov adeverinţe ce le-au permis să primească pedepse mai mici. Cunoşteam şi alte nereguli grave comise de această procuroare când am primit, de la o sursă importantă, informaţia că Martinov ţinteşte „executarea” şefului de atunci al Poliţiei Timiş, comisarul-şef Săndel Palade.

Şeful Poliţiei era vizat

Sursa, pe care o voi proteja şi acum, mi-a spus că este un deţinut în Penitenciarul Timişoara care ar vrea să vorbească despre asta. Aşa am ajuns la Iacob Schein, judecat în stare de arest pentru infracţiuni de trafic de persoane. Acesta susţinea că este ilegal arestat şi că situaţia lui e determinată de faptul că a refuzat propunerea procurorului Carmen Martinov, care i-a cerut să dea o declaraţie mincinoasă împotriva lui Palade.

By the book

Am început documentarea în martie 2008 pentru Evenimentul Zilei şi apoi am continuat verificările pentru Adevărul. Subiectul a fost documentat by the book. Era în mod cert de interes public arestarea ilegală a unei persoane şi posibila implicare a şefului Poliţiei în fapte de competenţa DIICOT. Am purtat o discuţie cu deţinutul la Penitenciar, pe baza unei aprobări a şefului Secţiei Penale a Tribunalului Timiş. Au urmat declaraţiile luate de la cei implicaţi. Tot ceea ce este necerar unui articol corect făcut.

Pe parcurs am discutat şi cu alte surse, care au cerut protecţia identităţii. Nu m-am grăbit pentru că subiectul era extrem de periculos, prin prisma situaţiei şi a celor implicaţi. Puţini înţeleg forţa DIICOT şi mijloacele de care dispun oamenii de aici atunci când decid să se îndrepte împotriva cuiva.

Înţelegând această forţă am convingerea că este vital ca jurnaliştii să exercite aici rolul de câine de pază şi să supravegheze cât mai atent activitatea DIICOT. Convingerea aceasta m-a determinat să abordez subiectul, deşi era unul extrem de complicat.

La începutul lunii august 2008 am publicat primul articol şi ceea ce a urmat este total neobişnuit.


Articolul: „Şeful Poliţiei, vânat de şeful DIICOT”


Doi domni eleganţi

În iarna anului 2008, la câteva luni după publicarea articolului, mă trezesc la uşa redacţiei cu doi domni în costum. Se prezintă amabil şi aflu că sunt polţişti care lucrează la DNA Bucureşti şi că au venit să mă citeze la sediul DNA Timişoara unde un procuror din Bucureşti face audieri.

M-am prezentat la ora indicată şi procurorul respectiv m-a întrebat ce ştiu despre Iacob Schein. I-am spus că tot ceea ce ştiu şi tot ceea ce vrea el să afle este publicat şi  că găseşte cu Google totul. Surpriza a venit când m-a întrebat dacă cunosc un avocat din Oradea şi ce am discutat cu un comisar de poliţie, Viore Renu, pe tema acestui caz. „Ştim că aţi vorbit pentru că avem înregistrările telefonice!”, mi-a spus procurorul DNA

Un răspuns simplu

La prima întrebare răspunsul a fost simplu: Nu, nu cunosc niciun avocat din Oradea! La a doua nu puteam răspunde, din motive pe care orice jurnalist le înţelege, decât aşa cum am făcut-o: „Nu pot să răspund la această întrebare întrucât consider că aş încălca principiul confidenţialităţii sursei!”. Am refuzat categoric să discut orice aspect care să confirme sau să infirme dacă Viorel Renu este o sursă a mea şi să port un dialog pe tema presupuselor mele discuţii cu Renu. Şi nici acum nu spun că a fost o sursă. Pot spune însă cu certitudine că decizia documentării şi publicării aticolului nu are absolut nicio legătură cu comisarul-şef Viorel Renu.

„Vă putem reţine!”

Procurorul mi-a spus foarte serios că mă poate acuza de complicitate, de tăinuire şi obstrucţionarea justiţiei. „Faceţi apel la secretul sursei, la libertatea presei. Ştiţi că în America, ţara libertăţii, o jurnalistă a făcut închisoare invocând ceea ce spuneţi dumnevoastră? Putem să că acuzăm, să vă reţinem”, mi-a spus procurorul pe un ton hotărât.

Comparaţie ridicolă

Cunoşteam bine cazul din SUA. Desigur comparaţia este ridicolă pentru că acolo mizele erau uriaşe. Nu ştiam în acel moment exact despre ce e vorba în ancheta DNA şi nici ce treabă au cu mine. Ştiam însă că în meseria asta cuvântul dat este totul. Dacă ai vorbit cu cineva, indiferent despre cine este vorba, infractor–poliţist-judecator-politician, dacă ai promis că vei asigura confidenţialitatea sursei, trebuie să faci asta indiferent de riscuri. Desigur că oricine e dispus, declarativ, să respecte un principiu sau altul. În momente în care rişti să suferi ceva pentru asta afli cu adevărat dacă poţi să respecţi acel principiu sau nu. Eu am văzut acel moment ca pe unul în care am ocazia să îmi testez capacitatea de a aplica un principiu, indiferent de consecinţe.

Dacă eşti corect, nu are de ce să-ţi fie frică

Cunosc cazul foarte bine domnule procuror. Şi vă spun că aş fi onorat să trec printr-o experienţă simlară pentru a-mi demonstra că sunt capabil să respect un principiu”, i-am răspuns. M-a ajutat să am această atitudine şi faptul că ştiam că nu am făcut nimic ilegal, că mi-am exercitat cu bună credină meseria, într-un interese public, fără alte motiove ascunse. Ştiam că nu se putea întâmpla nimic rău pe termen lung. Desigur procurorul putea să facă ce vroia el, dar numai 24 de ore pentru că apoi situaţia ajungea în faţa unui judecător.

Nu s-a întâmplat nimic

Am semnat ceea ce am scris până atunci şi am fost lăsat să plec. Am aflat apoi că Viorel Renu şi avcatul orădean Tiberiu Tiba au fost reţinuţi şi arestaţi preventiv pentru că ar fi încercat să corupă un judecător al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca să emită o sentinţă prin care Iacob Schein să fie eliberat. Schein contesta legalitatea arestării lui şi, într-adevăr, procesul privind acest aspect era la Înalta Curte. Tiba, care îl reprezenta pe Schein, depusese la dosar articolul meu despre acest caz, de aceea m-a citat DNA.

Tipic românesc

Ceea ce s-a întâmplat apoi nu mă mai vizează pe mine, dar este emblematic pentru halul în care funcţionează sistemul judiciar din România. DNA i-a trimis în judecată pe Tiba şi Renu. Cei doi au fost găsiţi vinovaţi şi condamnaţi. Eu am fost citat ca martor, dar am spus şi în instanţă ceea ce am spus procurorului de caz.

În iunie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că Iacob Schein a stat ilegal 629 de zile după gratii, adică aproape doi ani. „Magistraţii au greşit când i-au menţinut de 15 ori starea de arest preventiv. Aceste măsuri au fost luate în mod ilegal, iar toţi judecătorii de la Curtea de Apel au menţinut mandatul de arestare preventivă în mod ilegal pe numele clientului meu”, a declarat Adrian Fanu-Moca, avocatul lui Schein.

Articolul scris de colegul meu Cristian Poelincă pe tema aceasta:

Record „omologat” la Curtea Supremă: un timişorean a fost arestat ilegal 629 de zile


Schein nu a fost însă eliberat pentru că execută pedeapsa dată în dosarul Renu, unde a fost acuzat că a încercat să obţină ilegal eliberarea, printr-un act de corupţie.

Kafka reloaded

Reduse la o formulă simplă, lucrurile stau aşa. Un cetăţean cercetat de DIICT pentru fapte grave e arestat. Omul spune că a fost arestat ilegal şi cere în Justiţie eliberarea. Deschide un proces pentru asta. DNA îl acuză că a vrut să obţină eliberarea prin acte de corupţie. El este judecat pentru acuzele DNA şi este condamnat la o pedeapsă cu executare. Pe lângă el merg la închisoare şi alţii. După ce toată lumea începe să execute pedepsele pentru actul de corupţie, Justiţia concluzionează că omul are dreptate şi a fost arestat iniţial ilegal. Dar cel în cauză rămâne la închisoare pentru a doua condamnare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s