CSM: Jurnaliştii nu au voie să înregistreze procurori şi încalcă «viaţa privată» a acestora dacă fac publice înregistrările

Afirmaţia nu vine de la un membru oarecare al Consiliului Superior al Magistraturii. Chiar inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare a CSM – Serviciul de inspecţie pentru procurori, a semnat un document care dă peste cap noţiunile de „viaţă privată” sau „interes public” şi condamnă jurnaliştii care înregistrează discuţiile cu procurorii în scop profesional.

Citeste aici documentul complet Citeste aici toto documentul! CLICK pentru documentul complet!
CLICK MAI SUS PENTRU A CITI DOCUMENTUL

Documentul este emis în 10 decembrie 2010 şi reprezintă un răspuns la o sesizare disciplinară din 5 mai 2010. Atunci am sesizat CSM cu privire la limbajul suburban folosit de procurorul DIICOT Carmen Martinov în momentul când a fost sunată pentru a i se cere opinia într-un articol care o viza direct. Aceasta a folosit expresii ca „mă muşcaţi de fund”, „trai-v-ar sfinţii”, „o tot daţi într-una ca nebunii” într-o discuţie oficială care a fost îregistrată şi postată pe adevarul.ro.  Ascultă aici discuţia!

Inspecţiei CSM i-a luat 10 luni să facă verificări şi apoi a emis un răspuns care frizează ridicolul.

Prima concluzie a inspectorului-şef este că un jurnalist care cere opinia unui procuror pentru un articol care vizează o anchetă penală poartă o discuţie privată. „Convorbirea apare ca fiind una de natură privată”, se arată în documentul citat.

A doua concluzie este că jurnalistul nu este autorizat să înregistreze o astfel de discuţie şi nu are dreptul să o prezinte publicului său: „Convorbirea privată este difuzată într-un spaţiu public fără acordul procurorului, motiv pentru care apare întrebarea legitimă a existenţei dreptului dumneavoastră de a difuza o înregistrare neautorizată (…)

A treia concluzie este că jurnalistul care înregistrează un procuror în interes de serviciu pierde protecţia stabilită de CEDO pentru ziarişti: „Suntem în situaţia unei înregistrări neautorizate, fapt care nu vă mai oferă protecţie, în calitatea dumneavoastră de jurnalist, din punctul de vedere al dreptului pe care îl aveţi în accepţiunea CEDO (…)

Cea mai gravă mostră de mentalitate tipic comunistă abia acum urmează: „Este de necontestat că în calitate de jurnalist puteţi intra în posesia unor date ce ţin de activitatea profesională a magistratului, însă acest fapt nu justifică recurgerea la mijloace agresive din punct de vedere al intruziunii în sfera vieţii private a unei persoane”.

Am citit, am rămas mască, am recitit, am râs cu lacrimi.

Inspectorul-şef care a redactat această perlă de mentalitate comunistoidă confundă biroul procurorului cu dormitorul lui de acasă, dosarele penale cu sertarul în care se află şosetele magistratului şi discuţiile oficiale cu intimitatea în care procurorii, că sunt şi ei oameni, îşi fac declaraţii de dragoste.

Să recapitulăm.

Ai un subiect în care un procuror e personaj negativ. Eşti obligat să-l suni pentru a-i cere punctul de vedere. O faci. Deja eşti prea agresiv pentru gustul CSM. Discuţi cu el. E discuţie privată, în mentalitatea CSM. L-ai înregistrat vorbind urât. Ai încălcat legea! Care lege nu ştim pentru că tovarăşul inspector-şef nu a făcut referiri. Nu ai dreptul să arăţi lumii ce limbaj de mahala are magistratul. Dacă o faci nu mai ai nicio protecţie judiciară.

Anunțuri

Un gând despre “CSM: Jurnaliştii nu au voie să înregistreze procurori şi încalcă «viaţa privată» a acestora dacă fac publice înregistrările

  1. Pingback: Reporter Virtual » Revista presei despre presă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s