Unii locuiesc degeaba în Germania, dacă nu învaţă nimic de acolo

Am doi cititori din Germania care, spre uimirea mea, susţin sus şi tare, la comentariile ultimului meu editorial de pe adevărul.ro că jurnalistul agresat trebuie să fie vinovat de ceva şi chiar justifică acţiunea abuzivă a poliţiei. Îmi este greu să înţeleg cum poate să gândească aşa cineva care trăieşte în lumea civilizată.

Greu pot pricepe şi cum e posibil, în România, să accepte oricine că e normal sa fie agresat un jurnalist aflat pe domeniul public.  Cum de nu înţeleg că, dacă nu condamnăm astfel de derapaje, vom ajunge din nou o ţară cu pistolul la cap, în care se comit abuzuri grave în numele legii.

Am publicat astăzi şi pe blog editorialul „Mardeiaşii din Poliţia de Frontieră„, care a stârnit reacţiile cititorilor mei din Germania. Poate că oamenii sunt de bună credinţă, dar nu au înţeles argumentele pe care mi-am bazat editorialul.  Este adevărat că spaţiul limitat din Adevărul de Seară nu permite un text foarte riguros argumentat.

De aceea mai aduc aici nişte argumente pentru care eu consider că agresarea jurnalistului Mircea Popovici este un grav abuz şi că se impune demiterea celor vinovaţi dar şi a şefilor instituţiei pentru că au permis să primească şi să ţină în „curte” astfel de indivizi.  Fie sunt incompetenţi în evaluarea subordonaţilor, fie au acelaşi tip de mentalitate de miliţian, ceea ce este la fel de grav.

Poliţia „îşi face datoria când are o atitudine care este în spiritul legilor statului şi respectă principliile democratice. Ceea ce au făcut aceşti indivizi, care sper că nu sunt etalon pentru Poliţia Română, este extrem de grav.

Acest tip de agresivitate nu are nicio legătură cu datoria Poliţiei şi nici cu ancheta judiciară respectivă. Astfel de personaje nu au ce căuta în uniforma statului. Cel mult pot să fie paznici la o stână de oi sau la un club de noapte.

Tonul meu este pe măsura abuzului comis. În acest caz particular jurnalistul din Reşiţa şi-a exercitat exact rolul de câine de pază al democraţiei.  Faptul că un poliţist acţionează pentru a prinde un infractor nu-i dă dreptul să comită abuzuri. Scopul nu scuză mijloacele!

Am citit şi comentarii care sugerau că jurnalistul reşiţean ar comite ceva ilegal şi că oricum el este un personaj dubios, ceea ce justifică atitudinea abuzivă a poliţiştilor.  Este un tip de manipulare pe care l-am mai întâlnit şi la reacţiile din comentariile de după anchetele mele, dar şi la articolele altor jurnalişti, în special cei de investigaţii.

Era tipic fostei Securităţi, care a învăţat de la alte „poliţii politice” anterioare istoric, ca atunci când un mesaj deranja regimul, pentru că reflecta o realitate, să fie discreditat cel care emitea mesajul. Nu conta că omul spune adevărul, spuneau despre el că e într-un fel sau altul. Fie îl declarau nebun sau imoral. La începuturile regimului totalitar îl declarau chiabur şi aşa mai departe.

În acest caz e total irelevant dacă jurnalistul agresat comite sau nu infracţiuni. Dacă el a comis vreuna, sau comite, nu au decât să îl urmărească, să adune probe, să îl ancheteze pentru ele şi să îl trimită în judecată, unde un judecător va decide vinovăţia lui.

Una este una, alta este alta.

În cazul comentat de mine jurnalistul se afla pe domeniul public. Poliţia nu  a delimitat în niciun fel zona de acţiune, aşa cum se face în ţările civilizate. Nu a impus vizibil nico restricţie de acces în zona operaţiunii lor. Ca atare nu puteau avea pretenţia ca un jurnalist să nu pătrundă.

Ziaristul nu prezenta niciun pericol iminent pentru cei care acţionau. Nu periclita siguranţa poliţiştilor sau a suspecţilor vizaţi de operaţiunea în derulare. În aceste condiţii nu se impunea o reacţie agresivă. Atitudinea poliţiştilor a fost total disproporţionată.

Jurnalistul îşi exercita, prin supravegherea unei acţiuni în forţă în care se pot comite abuzuri, exact „rolul de câine de pază al democraţiei„, prezenţa lui  fiind normală, justificată şi necesară într-o societate democratică. Faptul că şefii agresorilor nu gândesc aşa arată că nu au competenţele necesare pentru a conduce o astfel de instituţie de stat, într-o  ţară democratică.

Citeşte aici alte opinii!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s