Cum să gestionezi un proces civil. Ghid în 10 paşi pentru jurnalişti

Când am avut primele procese m-am speriat foarte rău. Nu avea cine să-mi explice cum vor decurge, care sunt strategiile de culise şi cât de mare este riscul. Îmi doream atunci să pot afla, rapid, orice, din orice sursă. Nu am prea găsit.

Este ceea ce încerc să fac acum, după mai bine de 10 ani de procese interminabile, pentru a ajuta pe colegii care sunt la prima experienţă de acest fel.

Jurnaliştii sunt ţintele a două tipuri de procese, cei care îi hărţuiesc acţionând prin două pârghii atunci când doresc intimidarea. O cale sunt plângerile penale, alta deschiderea unor litigii „în civil”.

Uşor de câştigat în penal

Cei mai mulţi dintre cei care hărţuiesc jurnalişti în instanţe folosesc calea penală şi fac plângeri pentru insultă şi calomnie. Aceasta este cea mai uzitată cale, dar cea mai puţin periculoasă pentru jurnalişti. Practica CEDO condamnă deciziile agresive împotriva jurnaliştilor, provenite din proces penale.

Cele două infracţiuni trebuie comise de jurnalist „cu rea credinţă”, lucru care este greu de demonstrat. Jurnalistul poate să facă proba verităţii şi dacă demonstrează că e adevărat ce a scris nu există efecte penale.

Dincolo de toate aceste argumente mai există situaţia incertă a celor două infracţiuni. Ele au fost dezincriminate, însă Curtea Constituţională a declarat neconstituţională legea de dezincriminare. Ulterior Parlamentul nu a mai emis o lege pentru reincriminare. Din acest motiv nu se poate spune cu certitudine dacă cele două fapte mai sunt incriminate. CEDO condamnă statele care judecă în baza unor legi sau situaţii neclare. În baza acestor argumente, recent, Tribunalul Timiş a decis că nu se admite o anchetă penală pe calomnie şi insultă.

Banii vorbesc … cel mai bine

Procesele civile sunt mai rare împotriva jurnaliştilor. Principalul motiv este faptul că cel care deschide acţiunea trebuie să plătească o taxă care creşte în funcţie de suma pe care o cere ca daune. Dacă pierde procesul, pierde banii.

Procesele civile sunt însă cele mai periculoase, chiar dacă aparent efectele legale par mai mici: nu e vorba de infracţiuni, nu implică anchete penale, nu sunt pedepse. Scopul urmărit de cel care deschide procesul este să primească bani de la jurnalist sau ziar/radio/televiziune. Sumele cerute sunt însă uriaşe pentru un jurnalist şi scopul real urmărit de cel care iniţiază acţiunea este intimidarea, pentru că se cunoaşte faptul că cei mai mulţi jurnalişti au salarii modeste, care nu permit plata unor sume uriaşe.

Din acest motiv, jurnalistul dat în judecată este în faţa posibilului viitor în care poate rămâne „pe stradă”, dacă nu are de unde să achite sumele cerute. Este o presiune psihologică mult mai mare.

Ce au de demonstrat ?

Cel mai simplu se poate înţelege un proces civil prin prisma a ceea ce are de făcut cel care te acuză. Acesta trebuie să demonstreze instanţei că articolul pentru care a deschis procesul i-a provocat un prejudiciu, o pierdere, o daună. Desigur, daunele morale nu sunt măsurabile exact, fiind la aprecierea judecătorului ce sumă să dispună. Aici este cheia şi riscul unui astfel de proces.

Asta pentru că decizia magistratului privind daunele morale este una extrem de subiectivă. Însă, înainte de toate, cel care  deschis procesul trebuie să arate că jurnalistul l-a afectat. Este foarte important acest aspect pentru că, şi în situaţia extremă în care un jurnalist scrie ceva complet fals dar acest lucru nu aduce nicio pagubă, un proces civil e pierdut de cel care îl câştigă.

Demonstraţi că nu l-a afectat cu nimic materialul de presă.

Legea 1: Atenţie la fiecare cuvânt

Orice jurnalist trebuie să ştie că un proces de presă se câştigă sau se pierde în momentul redactării articolului sau al montării materialului audio sau video. Documentarea trebuie să susţină fiecare informaţie şi fiecare cuvânt trebuie cântărit cu grijă. De multe ori cei care hărţuiesc jurnalişti în tribunale profită chiar de dorinţa jurnalistului de a fi cât mai vehement. Trebuie conştientizat foarte clar faptul că orice exagerare te poate expune şi că cei care sunt vizaţi nu vor ezita să atace orice „defect”.

Legea 2: Fiţi siguri că veţi ajunge la tribunal

După primele procese care mi-au fost deschise de un cămătar am învăţat că atunci când redactezi un material de presă, la finele unei investigaţii, trebuie să o faci fiind ferm convins că vei fi dat în judecată. Este un tip de mentalitate care te ajută să eviţi greşelile, luat de valul euforiei care vine cu finalizarea unui subiect greu.

Legea 3: Găsiţi un avocat bun

În multe situaţii, chiar şi cu multe procese în spate şi o experienţă grea, poţi ajunge pe punctul de a comite greşeli. De aceea este bine să existe o relaţie strânsă cu un avocat bun, care să fie consultat în momentul alegerii unor formulări. Este un aspect important pentru că un avocat poate să înţeleagă mai bine riscurile la care se expune un jurnalist. Motivul principal este faptul că logica avocatului este bazată pe principii juridice şi judiciare, diferite de logica normală în care gândesc cei care nu au experienţă în sistemul judiciar. Întrebaţi un avocat când alegeţi cuvinte abrazive care să populeze fraze acuzatoare sau cu prea multe înţelesuri.

Legea 4: Citaţi, citaţi şi iar citaţi. Şi înregistraţi

Principul e simplu. Trebuie să plătească cel care a greşit iar jurnalistul nu face decât să transmită informaţie pe care o obţine din diverse surse şi o pune cap la cap. Fie că e vorba de documente sau declaraţii ale celor implicaţi, e vital să fie indicate cât mai exact sursele.

Cât mai multe pasaje între ghilimele înseamnă cât mai puţine riscuri pentru jurnalist. Aici mai e un aspect psihologic important. Ţine de percepţia celui tentat să deschidă un proces. Dacă acesta vede clar cui aparţine informaţia sau judecata de valoare care îl deranjează nu va fi la fel de motivat psihologic să atace un jurnalist cum este cel care citeşte un text cu surse neprecizate clar şi pe care îl atribuie în totalitate jurnalistului.

Una este să spui cuiva că e ticălos, alta este să îi spui că o persoană anume susţine că e ticălos. Nu se va supăra pe tine, ci pe cel care face afirmaţia. Dacă se supără, este aproape imposibil să găsească un judecător destul de inconştient ca să condamne o persoană pentru vorbele altei persoane. Însă trebuie demonstrat că acele vorbe aparţin celui citat. De aceea înregistraţi, înregistraţi, înregistraţi. Şi fiţi siguri că dacă nu aveţi înregistrarea persoana citată va nega, după ce constată că ţinta articolului s-a înfuriat.

Legea 5:  Atenţie la atitudine

Cea mai simplă cale de a câştiga un viitor proces de presă este să faci în aşa fel încât el să nu înceapă. Pentru asta este vital ca jurnalistul să aibă o atitudine cât mai puţin agresivă cu cel vizat de investigaţie. Încă din documentare trebuie explicat bine celui vizat că nu ai nimic personal cu el, că e vorba de un subiect de presă, care sunt motivele pentru care acel subiect este de interes public şi că e vital să existe şi punctul lui de vedere.

Acest tip de abordare ajută şi în situaţia unui proces pentru că e o dovadă a bunei credinţe a jurnalistului. Acelaşi tip de atitudine trebuie să existe şi după apariţia articolului dacă cel vizat vă contactează. Nu te costă nimic să încerci să nu-i trânteşti telefonul, chiar dacă ţipă, face circ sau ameninţă. Te poate costa scump un proces, chiar dacă îl câştigi. Timpul este o monedă preţioasă. Durează ani de zile astfel de procese.

Legea 6: Urmăreşte ca un obsedat procesul

Judecătorul nu dă neapărat dreptate celui care o are, ci mai degrabă îl declară îndreptăţit pe cel care este mai diligent. De aceea este important să urmăriţi cât mai atent orice proces, oricât de absurd vi se pare. La Timişoara există cel mai grăitor exemplu. Jurnalista Mariana Cernicova a scris o carte despre personalităţile timişorene. Un dicţionar cu oameni cunoscuţi ai oraşului. Aici a spus despre unul dintre personaje că a fost primul primar al Timişoarei, după 1989. A fost dată în judecată de un revoluţionar care fusese primar câteva zeci de ore. Acesta a cerut, atenţie, „corectarea tuturor volumelor”. Un lucru absurd pentru că nimeni nu poate retrage toate cărţile vândute pentru a le corecta.

Ce credeţi că s-a întâmplat ? Nu s-a dat atenţia cuvenită procesului şi revoluţionarul cu cerea lui absurdă, dar care e fost foarte insistent în instanţe, a obţinut în câţiva ani o astfel de decizie, care în plus conţine obligaţia plăţii unei sume zilnice pentru fiecare zi în care nu sunt corectate toate exemplarele. Desigur, judecătorul care a emis aberaţia are o problemă, dar a contat şi atitudinea colegei noastre.  De acea e important să mergeţi la fiecare termen, să vă vadă judecătorul la faţă, să consultaţi dosarul de câte ori este posibil pentru a se observa interesul pentru cauză.

Legea 7: Ajută-ţi avocatul

Avocaţii au numeroase procese pe rol, în paralel şi e posibil să le scape detalii minore, dar care sunt vitale în logica derulării cazului. Aveţi în vedere tot timpul că decizia unui proces civil ţine mult de partea subiectivă a magistratului şi de aceea detaliile sunt extrem de importante. Jurnalistul trebuie să-şi facă timp să citească fiecare document care ajunge în dosar şi să discute conţinutul lui cu avocatul. Să ceară explicaţii şi să atragă atenţia dacă partea adversă oferă judecătorului jumătăţi de adevăruri sau realităţi deformate. Am un exemplu şi aici. Într-un proces civil, patronul firmei care a deschis litigiul a susţinut în faţa instanţei că în anul publicării articolului a scăzut profitul firmei la jumătate şi a adus bilanţul contabil. Procesul s-a întins însă pe mai mulţi ani. Situaţia a fost verificată constant la Registrul Comerţului şi s-a constatat că anul următor profitul firmei a sărit de zece ori.

Mai este ceva important. Eu am avut noroc să am un avocat genial. Nu poate să aibă toată lumea acest noroc. Unii sunt mai neatenţi, alţii mai puţin organizaţi. Nu trebuie să uiţi că avocatul poate pierde procesul, dar tu vei plăti. Gândeşte-te la asta dimineaţa, în ziua în care ai înfăţişare la tribunal şi eşti tentat să nu îţi faci loc în program pentru asta.

Legea 8: Vorbeşte pentru tine

Fiecare este cel mai bun apărător al lui. Dacă un jurnalist a fost onest în intenţie şi corect în munca lui este imposibil să nu poată să facă magistratul să vadă asta. O poate face numai vorbind direct în timpul procesului. Procedura permite jurnalistului să explice direct judecătorilor cum stau lucrurile. Este vital să existe acest moment.

Legea 9: Mediatizează procesul

Experienţa m-a învăţat că cei care deschid procese sunt în relaţii strânse chiar cu alţi colegi de breaslă sau cu politicieni care urmăresc cu atenţie lumea presei. Este vital ca „prietenii comuni” să vadă că acţiunea judiciară este supusă atenţiei publicului şi a organizaţiilor care se ocupă cu protecţia jurnaliştilor. Un proces despre care nu ştie nimeni poate fi mai uşor „trântit” de un judecător corupt decât unul cunoscut de toţi. Un magistrat incompetent va trata cu mai multă neatenţie un dosar care nu are încărcătură decât unul în care se depun constant luări de poziţie de la organizaţiile specializate sau despre care se vorbeşte în oraş. Rugaţi colegii să vă ajute, să relateze cauza, să vă invite la emisiuni în care să explicaţi publicului cum sunteţi hărţuiţi.

Desigur toate acestea nu pot avea loc dacă jurnalistul a greşit. Atunci trebuie să-şi asume public greşeala pentru a demonstra apoi în instanţă că a contribuit la limitarea efectelor negative ale greşelii lui.

Legea 10: Pune-l la plată şi asigură-te că toţi află

Orice jurnalist are datoria să trateze cu atenţie procesele, pentru el şi pentru toţi colegii lui. Când câştigă trebuie să se asigure că cel care l-a hărţuit plăteşte cheltuieli de judecată în sume cât mai mari şi că acest lucru este mediatizat.

O ţară în care procesele împotriva jurnaliştilor sunt extrem de costisitoare este o ţară în care libertatea de exprimare se simte bine şi noi dormim liniştiţi noaptea.

Fiţi siguri că fiecare proces câştigat cu surle şi trâmbiţe şi în care hărţuitorul plăteşte scump descurajează alte litigii viitoare. Ajutaţi colegii care sunt în astfel de situaţii prin mediatizarea cazurilor lor, e posibil ca printre cei care citesc să fie chiar unul care vrea să vă dea în judecată şi care să fie pus pe gânduri.

Cred că principalul motiv pentru care ziariştii sunt atât de uşor şi de des hărţuiţi este lipsa solidarităţii de breaslă şi lipsa de reacţie agresivă a noastră. Ne mulţumim prea uşor cu simplul fapt că am câştigat un proces şi nu îi punem să plătească scump. Dacă schimbăm cu toţii această mentalitate vom avea numai de câştigat.

realizat cu sprijinul casei de avocatură Kovacs & Covaci

Anunțuri

Un gând despre “Cum să gestionezi un proces civil. Ghid în 10 paşi pentru jurnalişti

  1. Pingback: Sfaturi preţioase de la un jurnalist bănăţean | AlinaVasiliu.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s