De ce vânez lichele

Am scris în trecut un editorial despre lichelele care, din spatele unei tastaturi, îşi varsă toate frustrările înjurând jurnaliştii în comentariile postate la articole. Desigur, vorbim de oameni care, dacă ar sta faţă în faţă cu cel pe care îl înjură, nu ar avea curajul să ridice privirea din pământ sau, mai grav, ar saluta rânjind. Este tipic lichelelor să zâmbească în faţă şi să scuipe pe la spate.

Limbajul pe care îl au astfel de persoane spune totul despre caracterul lor. Un individ care se adresează unui jurnalist, cunoscut sau necunoscut, cu expresii ca bou, cretin, idiot, handicapat sau cu alte cuvinte mai urâte, este un ins aflat în afara societăţii civilizate. El trebuie să se educe sau să rămână în grota lui.

Licheaua care suduie este doar specia cea mai înapoiată şi puţin inteligentă din fauna de lichele care se adresează lumii întregi prin comentariile postate la articole. O specie mult mai „deşteaptă” este cea a manipulatorului abil. Îl recunoşti după acelaşi IP, pe care îl vezi la zeci de mesaje postate sub tot atâtea pseudonime. Scopul este simplu: să producă iluzia că jurnalistul a greşit şi să echilibreze efectul articolului prin iluzia reacţiei critice a cititorilor.

Lichelele din ambele categorii au în comun faptul că sunt deranjate de munca ziaristului. Aproape în toate cazurile e vorba de cei direct vizaţi de articole. Mai au în comun faptul că le lipseşte caracterul să-şi exprime opinia, chiar şi agresivă sau jignitoare, cu nume şi prenume, astfel încât să poată să-şi asume consecinţele acţiunii lor.

Vânez lichele în fiecare zi, la multe dintre articolele pe care le publicăm pe timisoara.adevarul.ro. Le cenzurez mesajele pentru că înjură sau încearcă să inducă în eroare cititorii, dar şi pentru că o fac fără să-şi asume ceea ce spun.

Nu mi se pare normal ca, pe lângă toate riscurile şi greutăţile cu care se confruntă un jurnalist să mai accepte, la final, să fie scuipat în faţă de indivizi care nici măcar nu au curajul să vină la redacţie şi să o facă personal. Indivizi care stau pitiţi după nume fictive, la kilometrii distanţă, în spatele unei tastaturi.

Aşadar, stimate lichele, dacă vă vine să ne înjuraţi, să ne scuipaţi, să vă vărsaţi frustrările de oameni fără caracter, vă invit să o faceţi personal, la redacţie. Sau cu numele real pe site. Să vă asumaţi, astfel, toate consecinţele faptelor şi vorbelor voastre.

Nu mă deranjează să fiu înjurat, dar vreau să-l privesc în ochi pe cel care crede că trebuie să o facă. Dacă nu aveţi curajul să mă priviţi în ochi când mă înjuraţi, nu vă dau dreptul să o faceţi. O spun pentru că ştiu că nu veţi face asta niciodată. Nu aţi mai fi lichele dacă aţi avea tăria de caracter să staţi în faţa unui om şi să-l înjuraţi privindu-l în ochi.

O lichea nu-şi va asuma niciodată ceea ce spune şi ceea ce face, aşa cum o face un jurnalist, de mii de ori într-o viaţă, gestionând pentru asta tone de riscuri de la cele din propria redacţie până la procese, ameninţări şi chiar agresiuni fizice.

Fiecare jurnalist din ţara aceasta ar trebui să-şi urmărească articolele pe web, să vâneze lichelele şi să le trimită înapoi în adâncul grotei din care sunt ieşite. Fiecare redactor-şef are datoria să-şi apere colegii de jigniri sau manipulări. Acestea sunt alte motive pentru care zilnic vânez lichele.

Citeşte şi:

Manual de manipulare pe web împotriva jurnaliştilor incomozi

Acum 15 ani erau anonimele scrise la maşina şi semnate „un grup de cetăţeni” sau scrisorile cu majuscule înşirate de foi „dictando”, cu creion chimic. Acum există internetul cu „anonimele” trimise pe mail sau comentariile înşirate sub nume fictive după articole.
Citeşte în continuare!


VOCEA VESTULUI: Radarul de lichele

Până acum câţiva era mai greu să detectezi lichelele din jur. Licheaua ştie bine să disimuleze. Îţi zâmbeşte, îţi spune cât de mult te respectă şi când te-ai întors cu spatele exprimă ceea ce gândeşte.
citeşte în continuare!

Anunțuri

Un gând despre “De ce vânez lichele

  1. Pingback: Tontălăul de la STS « Libertatea cuvântului ne aparţine nouă şi nimic nu poate să o îngrădească, dacă noi nu vrem asta. Mălin Bot. Jurnalist

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s