Poveste cu organe: tablagiul şi colonelul miliţian (1)

UPDATE, iunie 2012: Judecatoria Timisoara a anulat procesul-verbal incheiat de agentul Căpşună-Pamfiloiu. Restul e Can-Can …

Vremea „organelor” trebuia să fie demult apusă. În pliantele în care Poliţia Română se dă mare cu modernizarea instituţiei şi pe siteul instituţiei nu mai e picior de miliţian.

În stradă însă lucrurile stau altfel. E plin de „organe” la fel de miliţieneşti, chiar dacă ele nu provin din pepiniera de tablagii a lui Ceauşescu şi au intrat în Poliţia Română capitalistă mult după căderea comunismului. Şi grav e că „organele” supravieţuiesc pentru că în codul genetic Poliţia Română a rămas tot Miliţia comunistă.

Specie nouă: şmecherul cu atitudine de miliţian

Vă spun în cele ce urmează o poveste cu „organe” care arată cât de inutil sunt folosiţi banii contribuabililor pentru plata unor şmecheri de cartier, investiţi cu autoritatea statului şi uniformă. Şmecheri care fac, în general, ce vor ei şi nu răspund niciodată în faţa legii. Asta pentru simplul motiv că şefii lor sunt nişte şmecheri cu mai multe grade pe umeri, dar care gândesc exact ca miliţienii din stradă, din vremea când legea avea doar atâta valoare câtă vroia partidul.

Organul Pamfiloiu şi colonelul Popescu
„Organul” descris astăzi răspunde la numele Pamfiloiu şi se ocupă, de facto, cu paza parcării din Piaţa 700. Şeful care tolerează povestea de mai sus e chiar numărul 1 al Poliţiei Timiş, „colonelul” Gheorghe Popescu, fost miliţian la Poliţia Transporturi Feroviare.

Cel mai tare din parcare

M-am ciocnit întâmplător de miliţianul Pamfiloiu, într-o sâmbătă, când am avut treburi în piaţa cu pricina. „Organul” păzea locurile de parcare din faţa postului de poliţie. Eu eram la volanul autoturismului. Mi-am lăsat soţia să meargă în piaţa de flori şi încercam să găsesc cu privirea un loc de parcare în parcarea meschin de mică de peste drum. Dialogul următor este autentic şi reflectă perfect cam cât de reformată e Poliţia Română.

Organul Pamfiloiu, a apărut de undeva din spatele maşinii mele, roşu la faţă ca un beţiv ieşit din birtul satului şi foarte erect verbal:

„Băi, te faci că nu mă vezi ? Hai, mută-ţi imediat maşina de aici”

Eu, uşor amuzat, cobor geamul de la maşină, măsor tablagiul de sus până jos şi îi răspund:
„Imediat!”

Ridic apoi geamul la loc şi caut o soluţie în parcarea plină ochi.

Organul, nerăbdător, îmi bate iar în geam şi se răţoieşte, de data aceasta mult mai agitat:
„Nu ţi-am spus băi, să-ţi muţi maşina ? Ce aştepţi, invitaţii speciale ? Mă ignori, sau ce ?”

Cobor iar geamul şi îi spun organului:
„Domnule, am spus că mut maşina, o mut. Dar nu îmi vorbi pe tonul acesta pentru că nu accept să te flambezi aşa la mine”

Aici s-a produs declicul. Eu am bănuiala că cuvântul „flambat”, care probabil era prea complicat pentru tablagiul nostru, l-a înfuriat cel mai mult. Două secunde s-a uitat la mine cu privirea goală a celui care nu prea pricepe ce vrea să spună interlocutorul lui.

Apoi mi-a cerut actele, dar nu aşa cum ar trebui să o facă un poliţist normal, ci exact ca un miliţian sadea:
„Băi, eu sunt agent de poliţie, să-mi dai actele acum!”

L-am invitat să se prezinte regulamentar sau să-şi vadă de treabă şi am mutat maşina pe un loc de parcare care se eliberase. A urmat un show demn de Garcea din Vacanţa Mare.

Tablagiul s-a retras vreo opt minute în biroul de poliţie, de unde a reapărut apoi cu o agendă în mână. Mi-a deschis uşa de la maşină, şi-a proptit piciorul în ea, ca să nu o mai pot închide şi apoi s-a răţoit în continuare strigând ca un apucat:

„Să-mi spui cine eşti! Te-am dat prin staţie! Te încătuşez! Te dau jos din maşină! Ce, bă, eşti şmecher cu mine ? Îţi arăt eu cine şmecher!”

Părea că nimic nu-l calmează şi dacă nu aveam centura de siguranţă pusă, cu siguranţă că mă trăgea afară din maşină. Dacă ar fi să fac acum haz de necaz, aş spune că i-au luat opt minute să-şi sune prietenii şi să-i întrebe ce e aia „flambat” şi că, probabil aceştia nu au putut să-l lămurească, bietul organ rămânând cu impresia că l-am înjurat.

Cert e că a făcut ca toţi dracii, asta sub privirile altui coleg, care a apărut apoi şi care părea că nu ştie ce să creadă din toată povestea. În tot acest timp, organul Pamfiloiu uitase să spună formula magică:

„Sunt agentul de Poliţie Căpşună Pamfiloiu, vă rog să prezentaţi la control cartea de identitate, permisul de conducere, talonul şi asigurarea!”, aşa cum ar face un poliţist.

„Să trăiţi, puteţi pleca!”

A fost întrerupt de ofiţerul de la dispecerat, care i-a comunicat cine e proprietarul maşinii, moment în care, brusc, miliţianul a devenit politicos şi mi-a spus: „Să trăiţi! Puteţi pleca!”.

I-am cerut eu să rămână şi să încheie un act oficial, să ştiu şi eu pentru ce am fost bruscat. „Nu e nevoie, la revedere!”.

Reclami ? Ia o amendă ca la carte!

Bineînţeles că l-am reclamat şi că răspunsul Poliţiei Timiş a fost prompt: „Nu e de competenţa noastră, să se ocupe un procuror”. Bineînţeles că procurorul care s-a ocupat de caz a fost foarte profesionist şi a dat rapid NUP, invocând declaraţiile unor martori care au apărut din neant, pentru a descrie un poliţist foarte calm, extrem de regulamentar, care a acţionat ca la carte.

Şi pentru ca meniul să fie complet, am şi primit o amendă acasă, în baza unui proces verbal în care se arăta atât: „A oprit neregulamentar în Piaţa 700, a specificat agentului constatator că nu are actele la el şi a fost sancţionat”. Desigur că nu o las aşa, dar nu vă plictisesc acum cu detalii juridice.

Dezmăţ rutier la uşa postului de poliţie

Povestea de faţă cu organe nu e încă tipic românească. A devenit când am trecut luni (31 ianuarie 2011) întâmplător prin locul „opririi neregulamentare” şi am constatat cum se lăfăie acolo, în decurs de jumătate de oră, mai multe maşini, ai căror şoferi desigur nu au beneficiat de profesionalismul erect al „organului” Pamfiloiu.

Asta deşi erau la faţa locului alte „organe” de la acelaşi post de poliţie.


Două bucăţi organe sub ochii cărora s-au oprit „neregulamentar”: una bucată maşină de Poliţie de la Secţia 1, una bucată maşină inscripţionată de la Poliţia de Frontieră (fac o paranteză, nu e clar ce caută la piaţa de zarzavaturi maşina de serviciu a Poliţiei de Frontieră, dar asta în alt episod), un taxi, una bucată maşină de firmă de pază. Şi multe, multe maşini ale bişniţarilor care stăpânesc Piaţa 700.

Chiar şi un microbuz cocoţat pe trotuar, tot sub privirile pasive ale unui agent „Căpşună”. Unul dintre bişnişari a venit chiar pe contrasens cu o Dacie burduşită. Bineînţeles că toţi s-au salutat politicos cu miliţienii care populează biroul din Piaţa 700 şi nu au păţit absolut nimic.

Miliţianul cu poşetuţă se hlizeşte cu organul şmecher

Vă mai spun doar că şeful poliţiei, Gheorghe Popescu, a dat asigurări că nu tolerează astfel de comportamente şi s-a dus personal la postul respectiv să verifice situaţia. Asta a spus oficial.

În realitate tovarăşul colonel de Miliţie Gheorghe Popescu s-a hlizit cu agenţii Pamfiloiu, aşa ca între miliţieni şi cocalari. Colonelul cu poşetuţa de locotenent de Miliţie, cocalarul miliţian cu pantofii „ciocaţi” de bişniţar de ţigări, că e plină piaţa de ei şi fac afaceri la uşa postului de poliţie. Un tablou sublim care spune mai mult decât toate cuvintele de mai sus despre cât de Miliţie a rămas Poliţia Timiş!

Va urma.

PS: Textul de mai sus este un pamflet, el trebuie luat ca atare!

Anunțuri

3 gânduri despre “Poveste cu organe: tablagiul şi colonelul miliţian (1)

  1. Malin, bine ai venit in club.
    Da-mi voie sa nu comentez ci sa pun aici un documents acer vorbeste de la sine,despre o intamplare similara. Am si poze si inregistrari, dar alea nu au ce cauta la comentarii…

    Către Inspectoratul de Poliție al județului Timiș

    În atenția Conducerii Inspectoratului,

    Sesizare

    Subsemnatul Mircea Dan Opriș, cu domiciliul în strada Vlădeasa, nr.4, bl.109, ap.5, Timișoara, județ Timiș, identificat cu CI seria TM nr. 662127, CNP 1760405354781, posesor al permisului auto numărul T00373089M, vă aduc la cunoștință următoarele:

    În data de 24 ianuarie 2011, în jurul orelor 16,30 conduceam automobilul Renault Symbol, cu număr de înmatriculare B 94 FLK, pe strada Mărăști, din direcția Pieței Dr. I. C. Brătianu (Punctele Cardinale) către Piața Mărăști. În timp ce mă deplasam pe banda doi, în coloană cu viteză redusă pentru a ceda trecerea la intrarea în sensul giratoriu din Piața Mărăști un agent de circulație care se afla pe axa dintre sensuri a lovit puternic de trei ori, cu mâna geamul stanga față al mașinii și a țipat niște cuvinte pe care nu le-am înțeles, geamurile mașinii fiind închise. Ca reacție, am făcut sensul giratoriu și m-am întors pe celălalt sens la străzii Oituz, unde am parcat lângă mașina VW Vento a echipajului de la poliția rutieră. L-am rugat pe polițistul care a lovit geamul mașinii să îmi explice de ce a făcut acest gest și să se prezinte. Contrar prevederilor din Codul etic și de deontologie care stabilește regulile privind comportamentul polițistului, agentul cu semnalmente 1,70 m înălțime și păr cărunt, acesta nu s-a prezentat și, pe un ton agresiv, mi-a imputat că a bătut în geam pentru a-mi atrage atenția că vorbeam la telefonul mobil în timp ce conduceam. Lucru care susțin că este neadevărat și care cer să fie probat de către agentul de poliție.
    Atât el cât și colegul său mi-au cerut pe un ton nepoliticos să plec de acolo până nu îmi dau o amendă, dar am refuzat să plec fără ca agentul să se legitimeze și să explice de ce a lovit fără motiv mașina pe care o conduceam. Colegul său de echipaj , pe acealași ton nepoliticos, mi-a spus să plec înainte să mă amendeze. Eu i-am replicat că el nu avea cum să vadă scena, deoarece la acel moment se afla cu spatele către colegul său și implicit către mașina în care eram.
    Ulterior polițistul cărunt mi-a cerut să îi prezint actele mele și ale mașinii. I-am pus la dispoziție buletinul de identitate și permisul de conducere, dar nu i-am prezentat actele mașinii deoarece le-am uitat acasă. El mi-a luat actele și s-a suit în mașina de serviciu. După aproximativ 10 minute a ieșit din mașină și s-a îndreptat către mine cu un proces verbal. Pe același ton nepoliticos și sfidător m-a întrebat dacă semnez procesul verbal. Am răspuns că semnez actul doar dacă consemnează că a lovit mașina, că nu s-a prezentat confrom regulamentului. Mai mult, în procesul verbal întocmit de către agent există mai multe lucruri neconforme cu realitatea și cu adevărul:
    – nu am fost oprit regulamentar de către agent, ci eu m-am întors la acesta și am oprit de bună voie, fără semnal din partea agentului, pentru a-i cere explicații vizavi de comportamentul său violent
    – în procesul verbal acesta a consemnat că este vorba de un autoturism marca Dacia, deși în realitate mașina este marca Renault model Symbol

    Mi-a cerut să semnez procesul verbal, dar am refuzat să fac acest lucru, pentru că agentul a refuzat la rândul său să consemneze că a lovit mașina cu mâna, că nu m-a oprit regulamentar și nu s-a prezentat, nemenționându-și nici numele, nici prenule, nici gradul nici serviciul din care face parte. Agentul nu m-a lăsat să citesc procesul-verbal, pe motiv că refuz să îl semnez, dar mi-a spus câteva pasaje care ar putea fi din cele consemnate de el sau nu, care se refereau la faptul că m-a amendat cu 8 puncte de penalizare și o sumă de aproximativ 200 de lei (nu îmi amintesc suma exactă) pentru că nu am actele mașinii asupra mea și pentru că aș fi vorbit la telefonul mobil. La insistențele mele, după ce i-am dat buletinul si permisul, acesta mi-a spus pe același ton arogant că se numește Buzatu, fără a preciza însă, prenumele, funcția și unitatea din care face parte, conform regulamentului și codului în vigoare.

    Menționez că mașina pe care o conduceam are toate verificările tehnice și asigurare full-Casco la zi. Menționez că obiectul pe care îl aveam în mâna dreaptă în momentul în care agentul a ajuns în dreptul geamului de la mașină era un recipient de Hexoral, pe care l-am folosit cu câteva momente înainte, eu suferind de angină acută eritematoasă, care necesită intervenția cu flaconul respectiv prin pulverizare pe cale orală, în cele mai neașteptate momente, inclusiv în timpul condusului.

    Menționez că am înregistrat audio o parte a convorbirii cu cei doi agenți, material audio digital pe care îl pun la dispoziția Dvs, la cerere.

    Vă rog să luați notă de această sesizare și să luați măsurile care se impun, confrom legislației în vigoare. De asemenea, vă rog să îmi comunicați în scris un răspuns din partea instituției și ce măsuri s-au luat sau nu s-au luat împotriva agentului rutier în cauză.
    Adresa de corespondență este strada Vlădeasa nr.4, bl.109, ap.5 Timișoara, cod 300756, telefon 0744538740, în cazul în care doriți să vin eu la IPJ Timiș pentru a ridica răspunsul Dvs scris.

    De asemenea, informez conducerea IPJ Timiș că doresc datele de identificare ale presupusului agent Buzatu, pentru a depune împotriva sa o plângere penală pentru abuz în serviciu, în cel mai scurt timp.

    Cu mulțumiri și cu convingerea că veți aplica litera legii,

    Timișoara 24.01.2011

    Mircea Dan Opriș

  2. Pingback: Poveste cu organe (2): „Pamfi” şi „fraierul de la casete” « Libertatea cuvântului ne aparţine nouă şi nimic nu poate să o îngrădească, dacă noi nu vrem asta. Mălin Bot. Jurnalist

  3. Pingback: Tontălăul de la STS « Libertatea cuvântului ne aparţine nouă şi nimic nu poate să o îngrădească, dacă noi nu vrem asta. Mălin Bot. Jurnalist

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s