Jurnalişti şi maidanezi

Statutul de câine de pază al democraţiei e unul foarte greu şi complex. Mulţi poartă la gât legitimaţii de presă, dar foarte puţini pot spune că sunt jurnalişti cu adevărat.

Din păcate pentru cei care încearcă să fie cât mai buni câini de pază ai democraţiei, în breasla noastră s-au strecurat prea multe javre care, pentru un os de ros, sacrifică orice principiu şi sunt dispuse să muşte pe oricine, fără discernământ moral, doar la comanda simplă a celui care aruncă osul.

Putem alege să reacţionăm comod în faţa javrelor de presă şi să întoarcem privirea de la lucrurile abjecte pe care le fac. Mulţi au această atitudine pentru simplul motiv că e mai comod aşa. Nu vor să se lege la cap, chiar dacă le repugnă ceea ce văd. Problema este că nu putem să facem toţi asta pentru simplul motiv că javrele ne vor afecta pe toţi dacă sunt lăsate să-şi facă de cap.

Fiecare autor de texte care insultă, calomniază, dezinformează, serveşte altor interese decât cele ale cititorilor, ne afectează tuturor, câte un pic, credibilitatea. â

Din cauza javrelor aciuate în redacţii s-a ajuns ca jurnaliştii, ca breaslă profesională, să scadă atât de mult în credibilitate. Şi rezultatele ultimelor sondaje de opinie sunt catastrofale pentru noi. Eu cred că trebuie ca fiecare jurnalist onest să ia atitudine public atunci când constată că se comit fapte abjecte în numele libertăţii de exprimare şi sub plapuma jurnalismului.

Desigur, este foarte greu să vezi cine e câine de pază şi cine este doar o javră, pentru că javrele sunt foarte parşive şi ştiu bine să disimuleze. Mârâie pe la spate, muşcă la comandă, dau din coadă umile pentru un os, dar vor posta mereu în altceva decât sunt. Javrele au şi ele o ierarhie a lor.

Unele reuşesc să treacă drept dulăi. Altele, cu personalitate mai jigărită, nu pot trece de statutul de mici pudeli. Mai sunt şi căţeii care ar putea să ajungă câini de pază ai democraţiei, dar sfârşesc ajungând nişte bieţi maidanezi, pentru simplul fapt că nu au tăria să-şi urmeze conştiinţa şi să spună „nu”. Cel mai greu este să poţi spune „nu”. Cineva cu personalitate de javră nu are puterea să facă asta.

Motivele pentru care un jurnalist poate alege să-şi onoreze statutul, sau să-l murdărească, pot să fie foarte multe, dar întotdeauna elementul decisiv în luarea deciziei este caracterul omului respectiv. Un om drept nu va accepta niciodată, indiferent de meseria în care se află, să facă lucruri murdare. Un jurnalist care merită această etichetă nu va accepta niciodată să devină o cârpă cu care alţii îşi şterg noroiul de pe pantofi.

Cei care acceptă să facă rabat de la principiile meseriei noastre o fac din multe motive. Îi studiez cu pasiunea omului atent la detalii, care îşi confirmă în greşelile altora justeţea acţiunilor lui. Unii folosesc eticheta de jurnalist pentru a face bani. Este un motiv pentru care mulţi câini de pază puternici au devenit javre incredibile. Sunt de condamnat pentru că ei au puterea, inteligenţa şi profesionalismul să fie altfel, dar aleg să pună banul sau puterea deasupra.

Alţii o fac pentru că pur şi simplu nu au tăria de caracter să trăiască altfel. Spunea cineva, cândva, că unii oameni au, din naştere, vocaţie de slugi.  Sunt tipuri de personalitate care, indiferent de meseria în care se află, vor alege mereu să facă pe plac şefului, să-şi vândă şi mama pentru asta. O fac pentru că nu au inteligenţa, profesionalismul, caracterul, să aibă propriile opinii, să stea cu fruntea sus pentru ele şi să spună „nu” atunci când ştiu că numai nu” este răspunsul.

Sunt javre pe care eu le compătimesc. Cred că este jalnic să nu reprezinţi nimic şi mai ales să nu poţi avea suficientă conştiinţă şi inteligenţă ca să realizezi ce nulitate eşti.

Am luat recent atitudine împotriva unei mizerii comise în presa timişoreană. Reacţia unor javre a fost exact cea pe care ştiam că o au maidanezii de presă. O reacţie tipică de javră care mi-a dat o confirmare în plus că am făcut bine să iau atitudine.

Siderant, degradant, penibil, abject

Citesc zilele acestea nişte texte produse de persoane care şi-au pus eticheta de jurnalişti. Sunt „articole” care atacă la modul cel mai abject poliţiştii sub acoperire care au lucrat în vama Moraviţa, la dosarul şpăgii de la graniţă.

Numele agenţilor sunt prezentate public, sunt expuse fotografii cu ei, mai mult chiar, o poliţistă care a lucrat la caz este acuzată că e protagonistă de filme porno şi se prezintă chiar şi o fotografie cu o femeie care face sex oral.

Ceva mai abject nu am văzut din anii de liceu, când citeam pentru amuzament România Mare. Este cea mai murdară campanie dusă pentru susţinerea mafiei, în Timişoara.
Citeşte în continuare!


Anunțuri

Un gând despre “Jurnalişti şi maidanezi

  1. Pingback: Din nou despre lichele. De ce a fost atacat şeful ştirilor TVR Timişoara în Ziua de Vest « Libertatea cuvântului ne aparţine nouă şi nimic nu poate să o îngrădească, dacă noi nu vrem asta. Mălin Bot. Jurnalist

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s