Din nou despre lichele. De ce a fost atacat şeful ştirilor TVR Timişoara în Ziua de Vest

Redactorul-şef al ştirilor TVR Timişoara, Cosmin Jitariuc, a fost ţinta unui articol scris recent într-o publicaţie timişoreană. Nu citesc publicaţia respectivă pentru simplul fapt că nu am încredere în nimic din ceea ce este acolo.

Faptul că, în numele jurnalismului şi libertăţii de exprimare, se fac lucruri lipsite de deontologie şi etică nu este o noutate pentru nimeni în Banat. Este motivul pentru care acum foarte mulţi ani chiar eu am părăsit acea redacţie.

Am aflat ce a păţit Cosmin în urma unei vizite în sediul TVR Timişoara, când mai mulţi colegi m-au întrebat scârbiţi ce părere am. Culmea, printre ei sunt oameni despre care ştiam că sunt apropiaţi directorului Ziua de Vest, fosta jurnalistă Lia Lucia Epure. M-a uimit faptul că au fost atât de supăraţi pe ce a apărut despre Cosmin, acesta fiind motivul pentru care am citit şi eu textul respectiv. Text semnat de autorul Sorin Mărăscu. Nu întâmplător am spus „text” şi „autor”. „Articol” şi „jurnalist” sunt termeni care nu se potrivesc în acest context. Textul este un atac jenant şi greu de înţeles pentru un neavizat. Dar perfect explicabil pentru cineva care cunoaşte detalii despre autor.

Detalii pe care autorul a omis să le prezinte publicului său, când a ales să-l tăvălească prin noroi pe Cosmin. Pentru că textul cu pricina asta este. Util era ca Mărăscu junior să explice de câte ori a participat la concursuri pentru postul de reporter de ştiri şi mai ales câte astfel de concursuri a pierdut. Dacă nu a rămas cu oarece frustrări personale în urma acestor eşecuri.

Jurnalişti şi maidanezi

Faptul că tatăl autorului este coleg cu Cosmin Jitariuc este, de asemenea, extrem de relevant, pentru că situaţia aceasta are potenţialul să fie sursa unui alt conflict de interese. Vă mai spun că şi fratele autorului a activat o perioadă pentru TVR Tmişoara, nereuşind să facă o carieră decentă aici. Deci un ghem de interese personale şi de familie.

În urmă cu exact trei ani discutam la Timişoara cu un manager de presă din Bucureşti. Probabil cel mai bun manager de presă scrisă din România actuală. Un om  pe care îl admir şi respect foarte mult. Vroia să mă recruteze în echipa Adevărul şi m-am grăbit să-i prezint CV-ul. Mi-a spus: „Mălin, eu nu caut ziarişti cu experienţă. E caut caractere!”.

În trei ani de Adevărul am înţeles foarte bine ce a vrut să spună şi cât de important este pentru un jurnalist să fie, în primul rând, un om de caracter. Exact aşa îl descriu eu pe Cosmin Jitariuc şi pentru că eu consider că este un astfel de om, am decis să iau atitudine.

Curată nebunie … de râsul curcilor bete

Cred că singura soluţie pentru salubrizarea presei este ca jurnaliştii să ia atitudine atunci când cineva aruncă cu gunoi către public în numele jurnalismului. Este foarte important să înţelegem că astfel de indivizi nu îşi aduc deservicii doar lor. Ei pătează imaginea întregii bresle şi de aceea e necesar să primească palme după ceafă.

Gunoiul pe care ei îl aruncă va ajunge să ne pută tuturor atunci când, din pricina unui astfel de individ, pe teren, ajunge să ni se spună: „Voi, jurnaliştii, sunteţi nişte lichele!”.

Ziua de Vest nu este la prima „abatere” de acest gen. Acum câteva luni grupul de interese de aici a atacat dur poliţiştii care au lucrat sub acoperire la dosarul „Şpagă în vamă”. Cu acuze abjecte, de ordin sexual, la adresa unei poliţiste. Nici atunci publicul nu a fost informat cu privire la legăturile strânse între securistul Mircea Chirilă, fost şef al Poliţiei de Frontieră în perioada în care contrabanda a explodat, şi fosta jurnalistă Lia Lucia Epure.

Vama Moraviţa a produs milioane de euro din şpagă

Aceste legături mă fac să am bănuiala că cel care a scris textele nu a fost altceva decât o unealtă cuminte folosită într-un joc cu miză mare. Autorul este celălalt frate Mărăscu. Am luat şi atunci atitudine şi răspunsul a fost exact pe măsura caracterului acestui individ şi în ton cu murdăria pe care o produsese împotriva poliţiştilor tăvăliţi în mocirlă. Acela a fost un alt moment în care am înţeles cât de mult contează caracterul, mai ales lipsa lui, pentru cineva care îşi doreşte să aibă statut de jurnalist.

Manual de manipulare pe web împotriva jurnaliştilor incomozi

Interesant este că şi la articolul despre Cosmin Jitariuc au fost plasate strategic şi câteva „comentarii”, pe site-ul ZdV, în care acesta este porcăit suplimentar prin aluzii şi mizerii cu tentă sexuală, pe un model devenit deja marca Mărăscu. Situaţia este uşor amuzantă, privită prin prisma analizei pe care ar face-o un psiholog sau chiar psihiatru, unei persoane care, în încercarea de a arăta cât de rău este „adversarul”, duce atacul în zona aceasta. Cel mai jos şi abject registru în care cineva poate duce o discuţie. Cel care face asta nu pricepe, în prostia lui, că îşi face numai lui deservicii.

Fraţii Mărăscu nu pricep nici faptul că spălând rufele murdare ale altora se vor compromite încet, până la punctul în care nimeni nu îi va mai considera jurnalişti. Dacă nu cumva deja se află într-o astfel de situaţie.

Mai sunt însă alţi fraţi, mult mai importanţi, care vor lua şi ei în curând o lecţie. Se va întâmpla atunci când vor înţelege câte deservicii de imagine le aduce asocierea cu persoane care produc astfel de murdării.

Citeşte şi:

Siderant, degradant, penibil, abject

Citesc zilele acestea nişte texte produse de persoane care şi-au pus eticheta de jurnalişti. Sunt „articole” care atacă la modul cel mai abject poliţiştii sub acoperire care au lucrat în vama Moraviţa, la dosarul şpăgii de la graniţă.

Numele agenţilor sunt prezentate public, sunt expuse fotografii cu ei, mai mult chiar, o poliţistă care a lucrat la caz este acuzată că e protagonistă de filme porno şi se prezintă chiar şi o fotografie cu o femeie care face sex oral.

Ceva mai abject nu am văzut din anii de liceu, când citeam pentru amuzament România Mare. Este cea mai murdară campanie dusă pentru susţinerea mafiei, în Timişoara.
Citeşte în continuare!

De ce vânez lichele

Fiecare jurnalist din ţara aceasta ar trebui să-şi urmărească articolele pe web, să vâneze lichelele şi să le trimită înapoi în adâncul grotei din care sunt ieşite. Fiecare redactor-şef are datoria să-şi apere colegii de jigniri sau manipulări. Acestea sunt alte motive pentru care zilnic vânez lichele.
citeşte în continuare!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s