VOCEA BANATULUI Mai suntem fruncea ?

Un banc vechi spune că, în fiecare dimineaţă, bănăţeanul se uită în oglindă şi se minunează de el însuşi. „Doamne, mândru mi-s! Ce-mi vine să mă ţuc!”, spune fălos bănăţeanul în faţa propriei imagini. Întrebarea este cât din narcisismul acesta e justificat şi  ce reprezentăm în realitate ?

Este o mentalitate care ne-a făcut să gândim altfel despre tot ce ne înconjoară. Pentru gugulani satul lor e cel mai frumos din lume. Pentru almăjeni morile de apă de la Rudăria sunt minuni unice. Pentru lugojeni podul de fier e o capodoperă inginerească, aşa cum nu s-a mai văzut şi fetele din oraş sunt cele mai grozave din ţară. Cartofii de la Belinţ sunt cei mai buni din lume şi reşiţenii se uită la funicular ca la soare, chiar dacă nu mai are niciun scop.

Bănăţeanul e ferm convins că Banatul e „fruncea”, că în graniţele „patriei” lui este cel mai bine şi că aici e buricul pământului. Cel mai mult se simte mentalitatea asta în Timişoara. Timişorenii sunt, între bănăţeni, o specie aparte care duce la extrem „făloşenia”.

Întrebarea care se pune, în 2011, este cât din ceea ce credem despre noi mai e real ?

Dacă ne privim cu ochi critici în oglindă, vedem că Banatul este acum doar o umbră a regiunii care cândva era simbol al dezvoltării şi civilizaţiei în Europa. Nemţii ne-au plecat. Ungurii s-au împuţinat. Sârbii parcă nu mai sunt nici ei cum au fost.

De la munte, până la câmpie, ultima jumătate de secol a însemnat mai mult regres. Comuniştii ne-au tas frâna de mână şi cei care le-au urmat pe plan local s-au mulţumit să se „ţuce” singuri în oglindă dimineaţa, crezând că asta e suficient pentru ca Banatul să rămână „fruncea”. Problema este că, dacă o ţinem aşa, sigur ajungem de căruţă. Dacă nu cumva suntem deja în această situaţie.

Timişoara a intrat în cursa pentru statutul de capitală culturală a Europei. Merită însă capitala Banatului acest statut ? Primul contact vizual cu Timişoara e dezolant. Oraşul arată jerpelit, de la intrare până la palatele Micii Viene, care stau să cadă în jurul Pieţei Unirii.

Minţile luminate care dirijează destinele turistice ale oraşului nu au gândit nimic. Nici măcar un concept. „Mica Vienă”, pe care o tot flutură unii, este o prostie.

Nimeni nu vrea să vadă o copie. Cine vrea Viena, merge în Austria! Dacă vrei să vezi Parisul, nu mergi la Bucureşti. Nimic nu vorbeşte în oraş, pentru turişti, despre mozaicul etnic sau despre faptul că Timişoara este oraşul în care a fost doborât comunismul.

Bastionul, un simbol al istoriei oraşului, a fost pus pe tavă unor afacerişti dubioşi. Fundaţia Culturală Jecza nu are loc în Bastion din pricina birturilor pe care le-a băgat acolo şeful „de la judeţ”. Memorialul Revoluţiei zace în uitare, în timp ce foşti miliţieni au înhăţat un simbol al oraşului.

Minorităţile amatoare de pagode au fost lăsate să producă răni adânci şi să se împroprietărească cu zone istorice întregi. Au produs răni care se văd de la Gara de Est, până pe Bulevardul Loga, la poarta primăriei. Clădire în care, de prea mulţi ani, lâncezeşte o adminstraţie leneşă, indolentă, neinteresată să facă oraşul să progreseze.

Reşedinţa florarului imperial  care a dat oraşului şi curţii de la Viena cei mai frumoşi trandafiri a ajuns o ruină, lăsată în paragină pentru că un şef  de clan ţigănesc vrea să facă hotel acolo. Parcul Rozelor este locul în care baştanii sparg seminţe şi în care îşi întind covoarele la uscat.

Înţelegi bine rămânerea în urmă a Timişoarei abia când vizitezi alte oraşe mari din ţară. Am trecut recent prin Braşov şi am priceput imediat de ce Timişoara nu mai e demult „fruncea”.

Poate că e timpul să încetăm să credem că moştenirea înaintaşilor este suficientă pentru ca Banatul să rămână aşa cum ne place să-l vedem în sufetele noastre. Să ne uităm în jur, să vedem ce s-a ales din moştenirea asta şi să schimbăm toate acele lucruri care au afectat în rău Banatul nostru.

Ne îmbătăm acum cu apă rece şi istorie, în timp ce alţii, mai puţin „făloşi”, ne lasă în urmă în cursa dezvoltării.


Citeşte aici editorialul în context original şi vezi comentariile cititorilor adevarul.ro

Citeşte pe aceeaşi temă:

VOCEA BANATULUI: Revoluţia care nu a mai avut loc

Nevoia de modele şi morală
Citeşte alte opinii  „ideilibere.ro„:

vezi video cu emisiuni şi citeşte alte detalii, mai jos:

         

Libertatea cuvântului ne aparţine nouă şi nimic nu poate să

Anunțuri

Un gând despre “VOCEA BANATULUI Mai suntem fruncea ?

  1. Pingback: Din nou despre regionalizare « Bogdan cel Năzdrăvan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s