Ipocrizie și aroganță

M-am amuzat săptămâna trecută observând reacțiile unor persoane care s-au identificat în textul de mai jos. Ipocriții nu și-au depășit condiția și au reacționat exact în spiritul descrierii care i-a deranjat atât de mult. Cu multă aroganță, un deținător al adevărului jurnalistic absolut, s-a grăbit să răcnească la mine. Meraforic vorbind, pentru că ipocritul te privește în față, îți spune șoptit că te respectă, apoi își întinde frustrarea pe o foare de hârtie sau într-un fișier word în care te face prost. În mintea ipocritului despre care vorbesc, numele nu e important – tipologia speciei contează aici, cei din jur ar trebui să umble ”cu capul plecat” în fața Lui, Dumnezeul jurnalismului.

Nu vă obosiți să căutați nume pentru personajul de mai sus. Nu are un nume, dar se regăsește în mulți dintre cei din jur. Sunt oameni care îți dau lecții fără să aibă habar cu cine stau de vorbă. Culmea, își spun jurnaliști dar nu au capacitatea  de a face o minimă documentare înainte de a decide să defileze ca păunii prin fața ta.  Oameni care îți cer respect pios numai și numai pentru că au aterizat în timp în poziții importante, dar care habar nu au ce înseamnă de fapt munca unui unui jurnalist, care cred că dacă fac vizite unor politicieni plictisitori și poarta dialoguri plate practică jurnalism de calitate. Oameni care privesc cu dispreț la reporterul plătit cu salariul minim pe economie și se grăbesc să-l judece, fără să facă vreodată un efort să-l ajute.

I-am studiat și m-am gândit la colegii mei în vârstă, de acum 17 ani. Deși aveau în spate zeci de ani de presă, comunistă e drept, nu am văzut pe unul să aibă atâtea ifose. Îmi amintesc că toți mergeau pe teren la fel ca mine, reporterul de 18 ani. Îmi amintesc cum dormeam cu capul pe masă, alături de unii dintre ei, așteptând să-și termine treaba linotipistul pentru a da bun de calandru. Îi văd și acum ieșind cu mine pe poarta tipografiei la trei dimineața, după ce am dat împreună bun de tipar. Mi-l amintesc pe ”Nea Colea” care, la 70 de ani, venea zilnic la redacție ca să facă revista presei.  Și îmi amintesc perfect că niciunul nu avea nimic din aroganța, ipocrizia și nesimțirea pe care le constat acum. Mi-am mai amintit și de discuțiile cu un fost jurnalist de la Scânteia, pensionar acum, care la fel ca mine, dar acum foarte mulți ani, stătea ore în șir pe holurile tribunalelor pentru a scoate subiecte din justiție. O secundă nu am simțit aroganța pe care o văd acum. Deși ar avea multe lecții să-mi predea, veteranul de la Scânteia mi-a vorbit ca unui egal.

Poate că erau alte vremuri, sau alt nivel, nu știu. Știu însă că între timp au trecut ani cu nopți nedormite prin tipografii, cabine de montaj, în fața computerului sau din cauza proceselor cu care au avut grijă unii să-mi complice existența. Sunt 17 ani în care am învățat cât de mult respect merită reporterul plătit cu ”minim pe economie”, care aleargă de dimineața până seara după o știre și care nu doarme noaptea de grijă că nu știe ce subiect să propună a doua zi. În fața lor îmi scot pălăria. Pentru ipocriți și aroganți nu am decât dispreț.

Citește și:

Despre jurnalism

Atenție la ora exactă!

Comentariul de pe ideilibere.ro

Ipocriții

Lumea e plină de ipocriți. Este interesant să-i studiezi în paginile ziarelor, la TV și pe internet, fie că sunt politicieni, vedete sau jurnaliști. Sub diverse măști, mai mult sau mai puțin elaborate, încărcate de filosofie și principii bine sforăite public, ascund de fapt defecte din cele mai mărunte: incompetență, lene, prostie, duplicitate.

Toți au în comun un anumit tip de comportament care te face să-i recunoști de la o poștă. Le place să dea lecții de orice, pe ton prețios, bășcălios, patern sau didactic. Fac asta pentru a ascunde propria incapacitate de a produce ceva remarcabil.

În orice zonă performanța se poate evalua inexact, în argumente subiective și teorii interminabile. Aceasta este zona în care îi place ipocritului să lâncezească, pentru că aici poate să construiască toată butaforia care îi maschează adevărata valoare. În acest decor ascunde bine motivele pentru care este incapabil.

Ipocriții urăsc matematica, pentru că cifrele au calitatea implacabilă de a expune performanța în stare pură, dincolo de măști și butaforie oratorică. În comerț vinzi sau nu vinzi. În afaceri faci sau nu profit. În fotbal faci puncte pe teren și în media ai sau nu ai audiență. E o contabilitate simplă care se face pe plus sau pe minus.

Puși în fața cifrelor, dacă nu pot să fugă, ipocriții încep să caute explicații din cele mai elaborate. În fotbal e vinovat mereu arbitrajul. În comerț e vinovat hoțul cu magazinul vecin, primăria, prefectura, garda financiară. În afaceri, nenorocitul de Guvern e cel care frânează lucrurile.

În media explicațiile sunt mai complicate. Pentru că aici sunt oameni specializați în modelat informația, răspunsul are altă conotație: audiența pe care nu putem să o facem nu ne trebuie, nu e sănătoasă, nu facem orice de dragul audienței.

Să nu uităm deontologia profesională! Câte defecte, incompetenţe şi câtă lene se pot ascunde sub plapuma deontologiei!

Ipocritul din această categorie nu va fi capabil să aducă publicului lui un subiect interesant, care să capteze atenția, dar va găsi mereu ceva de criticat la colegul care face asta. Va sta pe margine, producând puțin și prost, dar va da mereu note celor care vor să facă mai mult. Are o oarecare demnitate însă, pentru că măcar își asumă poziția, ipocrită cum este ea, cu nume și prenume.

Presa oferă și un alt tip de ipocrit, chiar mult mai penibil decât incompetentul care maschează prin filosofii interminabile incapacitatea de a livra publicului lucruri care să intereseze, să capteze atenția.

Este vorba de ipocritul care, atunci când se expune public cu identitatea reală, pozează într-un autor decent, cult, moderat, civilizat. Când nu-și semnează ”operele” expune, de fapt adevărata lui față.

Un autor care semnează texte foarte calme și decente într-un ziar de calitate a produs deunăzi, într-o publicație de satiră, un text de cea mai joasă speță. Bineînțeles nesemnat, neasumat. A proptit textul într-o simplă presupunere produsă de logica proprie și nu a verificat o secundă dacă ceea ce e în mintea lui tulbure corespunde realității. Și-a permis să-și mintă cititorii sub justificarea că a scris un pamflet. Și sub eticheta asta se poate masca orice. Dacă pui unul lângă altul cele două texte nu ai spune că sunt scrise de aceeași persoană.

Alt ipocrit se declara, recent, într-un editorial, scârbit de stirile televiziunilor şi paginile ziarelor care, pentru gustul lui, sunt prea tabloide. Nu prea ştie cum să capteze atenţia publicului, dar e specialist în lecţii de jurnalism inutile.

Nu foloseşte nimănui, în nicio breaslă, un individ care stă deoparte şi critică numai cu scopul de a arăta lumii cât este el de grozav. Cine îl opreşte să aducă în faţa publicului, zilnic, subiecte de cea mai bună calitate care să facă record de audienţă ? Nimeni! Nu e capabil să o facă, dar critică la modul cel mai ipocrit munca altora.

Văd aproape zilnic în presă lecţii date de jurnalişti care trăiesc cu convingerea că sunt prea buni pentru lumea în care trăiesc. Nu găsesc însă vreo manifestare concretă a geniului lor. Ceva, orice,  prin care să arate că ştiu şi pot să producă audienţa de care avem nevoie, fără a recurge la metodele pe care le critică. Nu o fac pentru simplul motiv că nu ştiu cum să o facă. Dar le place să dea lecţii.

Culmea e că nu-i vezi nici spetindu-se cu munca. Măcar pe jumătate din cât aleargă un reporter care vine zilnic plin de subiecte la întâlnirea cu publicul lui. Unii stau cu birourile la un metru de reporterul care aleargă nebun după ştiri şi nu mişcă un deget pentru a-l ajuta. Dar, la sfârşit de săptămână vin să-i dea note, să-l critice, să-i dea lecţii.

Citeşte alte opinii pe aceeaşi temă:

Biserica ipocrită, preoții perverși și comentatorii talibani

Revoluţia care nu a mai avut loc

Nevoia de modele şi morală


Mălin Bot este jurnalist şi redactor-şef adevarul.ro

Citeşte alte opinii ale jurnalistului Malin Bot pe platformaideilibere.ro“:

Libertatea cuvântului ne aparţine nouă şi nimic nu poate să o îngrădească, dacă noi nu vrem asta

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s