Câinele și prostul

”Câinele moare de alergătură și prostul de grija altuia” este o zicală a cărei valabilitate se confirmă aproape zilnic în lumea presei.

Ca în orice breaslă, în lumea ziariștilor există oameni de toate felurile. Publicul îi vede și judecă prin rezultatul muncii lor. Din interiorul unei redacții mulți jurnaliști se văd cu totul altfel decât par în paginile unui ziar. Este o lume plină de orgolii și statui construite în oglindă. Pe unii îi admiri când îi cunoști doar de la distanță și când îi vezi de aproape constați că sunt dezamăgitor de diferiți.

Este o lume în care ifosele sunt în toate cazurile invers proporționale cu valoarea umană și de multe ori chiar și cu cea profesională.

Multe statui sunt umplute cu paie. Le poți recunoaște după sunetul gol pe care îl scot atunci când sunt lovite. Și cu cât e mai mare orgoliul, cu atât sunt mai puține valorile care stau în spate. Valori profesionale și mai ales umane.

Aroganța trădează slăbiciuni de caracter și lipsa inteligenței. ”Prostul nu e prost destul, dacă nu este și fudul”, spune altă zicală.

Unii dintre ei simt periodic nevoia să defileze prin fața cititorilor, în paginile ziarelor, cu lecții de jurnalism. Comentează pe ton grav munca altor colegi și emit pompos judecăți de valoare. Le place să dăscălească, uitând sau neștiind că pe cititori îi doare în cot de frustrările lor.

Sunt texte scrise numai pentru orgoliul nemăsurat al autorului, fără nicio valoare publică. Pot să-și găsească locul pe blogul personal sau pe forumurile dedicate libertății de exprimare, în niciun caz în paginile unui ziar. Cu cât sunt mai plictisitoare, slabe  și puține subiectele pe care le produc, cu atât mai mari sunt ifosele în fața colegilor.

Alții își pierd vremea în redacție, căutând virgula între subiect și predicat în textele colegilor. Un corector poate să facă asta, cel mult un editor, dar numai cu scopul de a pune în fața cititorilor un produs de calitate.

Să faci așa ceva doar pentru arăta că tu ești mai deștept decât colegul tău și apoi să defilezi cu asta ca un păun este o atitudine meschină, care trădează un caracter pigmeu. Te plasează exact în interiorul definiției prostului care moare de grija altuia.

Cei din prima categorie nu știu (sau uită) că meseria asta nu se practică pentru orgoliul personal. Ziarul nu este un soclu pe care să-și așeze cineva statuia și nici o tribună de la care să-și trâmbițeze frustrările private. Și mai ales nu este un loc în care să facă pe deșteptul cu colegii.

Dacă trăiește cineva cu impresia că este deținătorul adevărului absolut, nu are decât să pună osul la bătaie, alături de cei despre care crede că greșesc. Să le transmită din ”geniul” lui și să construiască împreună un produs mai bun.

Aceasta este atitudinea unui om inteligent, dincolo de orice meserie. Pentru a proceda astfel, un om inteligent mai are nevoie și de caracter.

Citeşte alte opinii:

Ipocriții

Revoluţia care nu a mai avut loc

Nevoia de modele şi morală

Citeşte alte opinii ale jurnalistului Malin Bot pe platformaideilibere.ro“:

Libertatea cuvântului ne aparţine nouă şi nimic nu poate să o îngrădească, dacă noi nu vrem asta

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s