Escroci deghizați în cămătari

O lege care să bage cămătarii la pușcărie era necesară de ani de zile. Întrebarea este dacă și mai ales cum se va aplica. Cei care au dat bani cu camătă au comis și o serie de alte infracțiuni pentru care puteau să ajungă după gratii.

România are suficiente legi sub incidența cărora intră cămătarii, de la cea privind prevenirea spălării banilor, până la clasica incriminare a înșelăciunii și de la șantaj, până la evaziune fiscală. Să nu-și imagineze cineva că banii folosiți de cămătari proveneau din altceva decât alte infracțiuni. Fapte pentru care nu au plătit, deși existau legile necesare.

Povestea cu cămătăria
este una mult mai complicată decât pare la prima vedere. Pe lângă infractorii care storc dobânzi inumane folosind amenințarea, șantajul și violențele fizice, s-a dezvoltat și o mafie a „gulerelor albe”. Îi spun mafie pentru că a infectat și corupt sistemul judiciar până în măduva oaselor.

Cămătăria a fost folosită ani de zile
ca pretext pentru o escrocherie imobiliară relativ simplă comisă folosind autoritățile statului: notari publici, judecători, executori judecătorești. Am investigat în perioada 2000 – 2004 zeci de cazuri ale unor persoane care au pierdut apartamente și case pentru sume derizorii, după ce au contractat împrumuturi de la cămătari din Banat. Când Editura Humanitas a publicat cartea „Mafia Cămătarilor„, am primit telefoane din întreaga țară și am constatat că fenomenul s-a produs peste tot.

În toate cazurile
rețeta era aceeași și scopul escrocului se dovedea dobândirea casei sau apartamentului victimei, nu încasarea unei dobânzi. Sub masca acordării de împrumuturi cu dobândă se ascundea o escrocherie mult mai perversă.

Mereu același escroc lucra cu același notar și cu același executor judecătoresc și numai câțiva notari și executori aveau în fiecare oraș, constant, „lucrări” pornite de la acte de cămătărie.

Rețeta este simplă. Se identifică victima prin anunțuri la mica publicitate, este dusă în fața unui notar care formulează cum trebuie un contract de împrumut cu ipotecă sau un act fictiv de vânzare – cumpărare.

În cazul actului de vânzare
, înțelegerea „de facto” este ca atunci când victima restituie banii, cămătarul să-i vândă înapoi, tot fictiv, casa sau apartamentul. Aproape în toate cazurile acest lucru nu se întâmplă. Victima restituie banii și apoi se judecă ani de zile, încercând să demonstreze că vânzarea nu a fost vânzare și pierde mereu. Asta pentru că actele notariale au putere de lege. De ce încheie notarii acte care maschează și legalizează o escrocherie știu numai ei.

Cert e că încalcă legea
pentru că în toate contractele se scrie negru pe alb: „în fața mea, notar public, s-a plătit prețul de x euro pentru imobil”. Practic este un fals ordinar pe care notarul îl comite când consemnează cu totul altă situație decât cea reală. Dincolo de asta încalcă propria lege care spune că „notarul are obligația să deslușească” toate clauzele din contract și situația dintre părți.

În fapt, notarul este cel fără de care escrocheria nu se poate face și este la fel de vinovat ca escrocul.

Tot notarii
sunt cei care au acceptat să încheie contracte de împrumut prin care devin complici la evaziune fiscală. Rețeta este următoarea.

Cămătarul dă victimei 20.000 de euro cu o dobândă care face ca, după un an, victima să restituie 40.000. Notarul încheie un act prin care consemnează că în fața lui s-au numărat și s-au dat 40.000 de euro împrumut, fără nicio dobândă. Evident împrumut cu ipotecă și penalități uluitoare de întârziere. Din nou fals și mai ales o situație încadrabilă sub incidența Legii pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor.

Urmează un fin joc psihologic în care escrocul se împrietenește cu victima și dobândește încrederea naivului, până la punctul în care îi spune acestuia că nu e nevoie să achite o rată din diverse motive. „Sunt în Germania, e totul ok, stai liniștit, nu am nevoie de bani luna aceasta!”, e un exemplu de replică întâlnită în multe cazuri. Victima este împinsă voit în întârzieri, pentru a-și produce efectele penalitățile, care pot dubla sumele de restituit.

Apoi escrocheria este mutată în instanță. Folosind contractul cu putere de lege încheiat la notar, escrocul cere scoaterea la licitație a casei sau apartamentului pentru a încasa suma datorată și penalitățile. În multe cazuri victima a aflat ce pățește abia când i-a venit acasă citația și când era prea târziu să mai facă ceva. În instanțe puterea actului notarial scris este mai presus de orice altă probă, judecătorul dispunând executarea silită. În unele cazuri nici măcar nu s-au primit citații decât când s-a ajuns la executarea silită.

Ultimul intră în scenă executortul judecătoresc. Interesant este că mereu același cămătar lucrează cu același notar și cu același executor. Cel din urmă se asigură să manipuleze procedurile în așa fel încât proprietatea vizată să fie vândută cu cel mai mic preț posibil, o preia de obicei un alt complice al escrocului, care o vinde apoi la prețul real. Apoi fiecare își ia partea: notarul, executorul, complicele și escrocul. Victima ajunge în stradă, se judecă ani de zile inutil, se îmbolnăvește sau chiar moare de inimă rea. Culmea, peste tot i se dă dreptate verbal dar legal nu are nicio șansă.

S-au pierdut imobile de zeci de mii sau chiar sute de mii de euro, pentru datorii de câteva mii. Cu acest mod de operare și-au mărit averile mulți notari și executori și au devenit putred de bogați niște escroci.

Toate aceste activități sunt ușor de probat. Actele de împrumut sunt în arhivele notarilor și e simplu să constați că, mereu, aceleași persoane încheie astfel de acte. De aici, pe firul judiciar al procedurilor, se poate instrumenta cu precizie milimetrică un dosar de evaziune fiscală, înșelăciune, constituire de grup organizat, spălare de bani. Avem și instituția care are atribuții legale să facă asta: DIICOT.

Mai e nevoie însă și de procurori suficient de inteligenți și competenți ca să priceapă fenomenul și mai ales suficient de curajoși ca să atace cuibul de vipere al notarilor publici și șerpăria executorilor judecătorești. Și interesele sunt uriașe în aceste zone. Nu vă imaginați cât de mari sunt interesele!
Din motive pe care nu le putem decât specula, în ultimii 20 de ani, nicio autoritate judiciară nu a încercat măcar să atace această mafie, deși victimele escrocheriilor au informat autoritățile. Zeci de memorii au fost trimise la Președinție, la Ministerul Justiției, la Ministerul Public, la Parlament.

Nu există autoritate
care să nu fi primit scrisori sau plângeri de la victimele acestui tip de escrocherie și cu toate acestea statul a rămas complet indiferent la fenomen.

Totul s-a redus la răspunsul: „Ai semnat la notar, ești prost, suporți consecințele!”. Toate infracțiunile comise ulterior sunt ignorate pentru că „nu se pot demonstra”.

Editorial preluat de pe adevarul.ro

Citește și:
Cum a ajuns legea o barieră doar pentru boi

De ce este Justiția atât de murdară

Citește alte opinii ale lui Mălin Bot, pe adevarul.ro:

Interlopii ne conduc cu sabia în mână

Şcoala de şpagă de la Drept

Triunghiul bermudelor poliţiştilor

O durere de cot prea scumpă


Citeşte alte opinii de blogul jurnalistului:

Ipocriții

Revoluţia care nu a mai avut loc

Nevoia de modele şi morală

Citeşte alte opinii ale jurnalistului Malin Bot pe platformaideilibere.ro“:

Libertatea cuvântului ne aparţine nouă şi nimic nu poate să o îngrădească, dacă noi nu vrem asta

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s