Despre unguri și români, pe ton civilizat

Relația românilor cu maghiarii din Ardeal rămâne un subiect firebinte. O demonstrează cele peste 500 de comentarii de la editorialul publicat săptămâna trecută. Mulți dintre cei care au citit și comentat editorialul meu nu au înțeles exact mesajul și s-au concentrat pe incidentul de la echipa națională de hochei. Dincolo de editorialul în sine este de remarcat tonul civilizat în care s-a purtat dialogul între cititorii care și-au expus opiniile  în secțiunea de comentarii a articolului de pe adevarul.ro.

Ungurii ne servesc o lecţie

S-a inflamat România de trei zile, după ce maghiarii din echipa naţională de hochei au refuzat să intoneze „Deşteaptă-te române!”, în deschiderea unui meci cu naţionala Ungariei. Dincolo de excese stupide, maghiarii ne servesc lecţii de patriotism.

Istoria recentă a României este plină cu exemple de atitudine agresivă din partea unor maghiari mai mult sau mai puţin cunoscuţi, care exagerează într-un mod indecent şi necivilizat.

Obsesiile cunoscutului europarlamentar László Tőkés, care declara că 1 decembrie este zi de doliu sau gestul stupid al anonimul Csibi Barna, din Miercurea Ciuc, care l-a spânzurat simbolic pe Avram Iancu, sunt derapaje aberante comise în numele minorităţii maghiare. Jucătorii români de etnie maghiară au refuzat să cânte „Deşteaptă-te române”, după ce au cântat imnul Ungariei, şi au expus acelaşi tip de atitudine şovină.

Astfel de gesturi extreme dau apă la moară celor care doresc să profite politic de pe urma presupusului pericol pe care l-ar reprezenta moniritatea maghiară. Personaje care trăiesc tembel din inflamarea inutilă a publicului. Sunt copie „la indigo” a celor care exagerează de partea maghiară. Scopul lor este doar să agite spiritele, pentru a-şi justifica apoi existenţa şi mai ales ideile fixe.

Există însă o diferenţă fundamentală între românii şi ungurii cărora se adresează extremiştii din ambele tabere.

Europa FM a realizat luni o emisiune excelentă pe această temă, în care au intervenit şi maghiari. „Sunt unguri, nu poţi să-i obligi să se simtă români”, a spus un ascultător care a intrat în direct.

Tokes, Barna şi toţi surescitaţii care înjură România suferă de forma extremă a unui fenomen pentru care minoritatea maghiară merită respect. Sunt peste 1,4 milioane de unguri în România şi veţi găsi foarte greu unul singur care să spună că maghiarii sunt un popor demn de disperţ sau că Ungaria este o ţară mizerabilă. Câţi români spun asta despre poporul lor în fiecare zi? Câţi sunt cei care, români fiind, declară zi de zi, cu toată convingerea, că România o ţară de nimic?

Putem spune despre noi că ne respectăm ca naţiune? Dacă nu ne respectăm, cum putem avea pretenţia să ne respecte alţii? Mai ales aceia care trăiesc cu frustrări istorice şi cu impresia stupidă că în Europa anului 2011 se mai poate reface ordinea impusă de imperii decedate.

Adevărul trebuie spus, oricât este de dureros pentru români. Adevărul e că maghiarii ne servesc, de 22 de ani, lecţii de patriotism şi demnitate naţională. Dacă lăsăsm la o parte extremismul patologic al câtorva indivizi, vedem în spatele circului inutil un popor mândru de istoria lui, de neamul lui, de ţara lui. Dacă mergem în Ungaria, vedem atitudinea aceasta la fiecare colţ de stradă. În curăţenia din oraşe, în modul cum au construit infrastructura, în felul în care îşi respectă istoria conservând monumentele naţionale.

Până şi în refuzul de a se lăsa înghiţiţi de monstrul culturii de masă mondiale. Aveţi idee cât e de greu să găseşti, în Ungaria, în faţa unui liceu, un singur elev cu care să te poţi înţelege în engleză?

Înainte de a ne flamba atunci când vreun exaltat maghiar intră în convulsii şi de a face jocurile exremiştilor care vor scandal cu orice preţ, trebuie să ne privim critic în oglindă. Dacă ne uităm atent, găsim motive mult mai serioase să ne alarmăm. Faptul că nu ne place imaginea din oglindă şi că nu facem nimic pentru a schimba situaţia este mult mai grav.

Ne foloseşte mai mult să servim o lecţie de patriotism de la unguri, decât să dăm curs unor isterici din ambele tabere, care se hrănesc cu conflicte.

PS Lăsând retorica a la Vadim deoparte, chiar se aşteapta vreun om normal ca opt unguri să cânte „Deşteaptă-te române” la Miercurea Ciuc? Era o ştire doar dacă se întâmpla aşa ceva.

Mălin Bot este redactor-şef adevarul.ro

Citește alte comentarii:


De ce nu ne pasă de România?

Vrăjitoare infractoare

Săracii țigani bogați

Atrocităţi comise în numele lui Dumnezeu

România mea şi România lor

Citeşte alte opinii de blogul jurnalistului Malin Bot:

Ipocriții

Revoluţia care nu a mai avut loc

Nevoia de modele şi morală

Citeşte alte opinii pe platformaideilibere.ro“:

Libertatea cuvântului ne aparţine nouă şi nimic nu poate să o îngrădească, dacă noi nu vrem asta

Anunțuri

Un gând despre “Despre unguri și români, pe ton civilizat

  1. Pingback: Amintirile din copilărie ale lui Radu Banciu îi folosesc de minune lui Vadim Tudor | Libertatea cuvântului ne aparţine nouă şi nimic nu poate să o îngrădească, dacă noi nu vrem asta. Mălin Bot. Jurnalist

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s