Ponta şi legea gravitaţiei

Dacă pică pe scări prim-ministrul Victor Ponta şi se loveşte la nas, Parlamentul României poate emite o bulă în care să decidă că abrogă legea gravitaţiei? Numai pentru că domnul Ponta are majoritate, nu înseamnă că poate să facă orice.

După ce a defilat la braţ, către urne, cu primarul condamnat penal din comuna unde are domiciliul stabil şi este alegător, domnul Victor Ponta se ceartă cu preşedintele Traian Băsescu pe reprezentarea României la Bruxelles. Parlamentul României a emis o declaraţie în care spune că prim-ministrul trebuie să reprezinte statul român.



Majoritatea USL
din Parlamentul României putea la fel de bine să emită o bulă în care să decidă că anulează legea gravitaţiei, avea acelaşi efect. Pentru că nu s-a emis un act cu consecinţe juridice, declaraţia Parlamentului este ca o frecţie la un picior de lem. Explicaţiile preşedintelui Băsescu au fost limpezi. Cei care au încercat să susţină iniţiativa lui Victor Ponta au insistat pe separarea lucrurilor în situaţii de drept şi de fapt. „De drept e corect ce spune Băsescu, dar lucruile trebuie analizate şi discutate în fapt”, au răspuns aceştia.

Discursul este în spiritul tipic românesc, care ne aduce atâtea neajunsuri: Ponta şi Băsescu trebuie să se înţeleagă, preşedintele trebuie să ţină cont de situaţia de fapt, chiar dacă în Constituţie scrie că şeful statului e preşedintele, se discută probleme economice şi e mai bine să meargă prim-ministrul. Toate aceste sunt argumente gândite şi emise din tipul de gândire care frânează civilizarea României.

Independent de persoanele Traian Băsescu şi Victor Ponta, discutarea acestui subiect trebuie ţinută în câteva coordonate importante.

Totul pleacă de la acceptarea principiului că legea e lege şi nu se discută. Proastă cum e, Constituţia României, prevede clar cine reprezintă statul şi trebuie respectată această prevedere. Dacă schimbările sociale, politice şi de ordin administrativ ne aduc în situaţia să fie mai bine ca prim-ministrul să reprezinte România în discuţiile de la UE, atunci demersul corect este schimbarea Constituţiei, nu forţarea unui context care să producă încălcarea ei. Dacă legea fundamentală lasă loc de interpretări şi dispute pe tema reprezentării statului român la cel mai înalt nivel, trebuie actualizată pentru a elimina aceste discuţii.

Este o dezbatere foarte interesantă şi utilă României discuţia cu privire la eficienţa reprezentării statului şi concluziile ei pot să fie în favoarea lui Victor Ponta.

Însă, pasul următor corect nu este, într-un stat de drept, cel pe care l-a făcut Ponta, la braţ cu majoritatea USL, în Parlamentul României. Împrospătarea Constituţiei României cu mecanisme care să facă mai eficient funcţionabil statul este, categoric, o problemă importantă pentru ţara noastră, dar ea trebuie făcută în condiţii corecte.

Orice om, fără studii de medicină, care vede o tumoare în fruntea cuiva poate spune, fără să fie contrazis, că „buba” trebuie rapid îndepărtată, dar nu se apucă să taie în carne vie, pe stradă. Operaţia se petrece în spital, în condiţii sterile. Echivalentul în drept este respectarea unor proceduri şi principii. Respectarea legii şi a mecanismelor pe care le instaurează ea nu trebuie să fie negociabilă.

Nimeni, nici chiar preşedintele şi prim-ministrul nu trebuie să aibă dreptul să „se înţeleagă” în afara cadrului legal. Nimic nu e diferit între o astfel de „înţelegere” pe teme constituţionale şi cea dintre un şofer care trece pe roşu şi poliţistul care l-a susprins la semafor. Ai trecut pe roşu, pierzi permisul. Punct.

Din păcate pentru România şi pentru Victor Ponta, actualul prim-ministru ne dă tot mai multe dovezi că nu se raportează la lege aşa cum trebuie. Este surprinzătoare această atitudine, mai ales pentru că ea vine de la un om care are studii solide de drept, chiar dacă l-a luat în balon Băsescu pe tema asta.

Prezenţa la deschiderea proiectului Palas din Iaşi, declarat ilegal de trei instanţe. Defilarea, în ziua alegerilor, la braţ cu primarul din Baia de Fier condamnat definitiv pentru acte de corupţie. Insistenţa cu care insistă să provoace o situaţie neconstituţională sunt manifestări care trădează lipsa de respect a domnului prim-ministru Victor Ponta pentru lege şi nevoia respectării ei.

Legea trebuie să-şi urmeze cursul ei, chiar dacă este să piară lumea, este un principiu pe care studentul Victor Ponta l-a învăţat în primul an la Facultatea de Drept, dar pe care se pare că nu l-a asimilat nici după toţi anii de practică judiciară şi politică.

Strategia lui Ponta
de a-şi impune în acest fel prezenţa la Bruxelles este o greşeală, dincolo de aspectele constituţionale şi din perspectiva gestionării conflictelor.

Traian Băsescu are foarte multe bube în cap şi românii au dat credit oponenţilor lui la alegerile locale, acum USL fiind pe deplin împuternicit cu încrederea celor mai mulţi dintre români. Situaţia aceasta acordă, în mod evident, o poziţie şi mai puternică liderilor USL, însă ei trebuie să înţeleagă că există nişte limite pe care dacă încearcă să le treacă se expun riscului de a pierde bătălii în acest conflict.

USL are acum majoritatea necesară pentru a trece prin Parlamentul României o declaraţie în care să condamne legea gravitaţiei, dacă prim-ministrul Victor Ponta pică pe scări şi se juleşte la nas. Ar face parlamentarii un astfel de gest inutil şi ridicol? Nu! Pentru că inutilitatea demersului este evidentă pentru oricine, într-o astfel de situaţie.

În probleme de drept constituţional lucrurile nu sunt atât de evidente şi de aceea parlamentarii au emis marţi o declaraţie la fel de inutilă. „Avem majoritate şi putem face orice” şi-au spus ei, fără să conştientizeze faptul că acţionează exact la fel de insolent faţă de ideea respectării legii, cum au acţionat în trecut oamenii PDL.

Depăşind sistemul de operare în care „lucrează” mecanismul juridic şi atingând doar aspectele practice ale disputei, este de discutat răspunsul la întrebarea: De ce este bine să meargă prim-ministrul la Bruxelles? Ponta spune că aşa e mai bine, pentru că se discută lucruri legate de guvernare. Corect! Constituţia îl trimite însă pe preşedinte acolo. Asta e legea!

Problema reală
însă, pentru noi, este că prim-ministrul şi preşedintele nu pot lucra împreună, eficient. Nu gândesc pentru interesul naţional, care trebuie să plutească în conştiinţa oamenilor de stat deasupra de interesul politic al grupului din care fac parte.

Ponta a sărit nişte paşi care să-i legitimeze atitudinea. Băsescu nu i-a refuzat discuţii pe tema mesajelor României la Bruxelles. Prim-ministrul nu a stat la uşa Palatului Cotroceni, cu programul de guvernare în mână, în ploaie. O altă situaţie, care legitima discutarea publică a eliminării lui Băsescu din postura de reprezentant al statului era aceea în care Ponta discuta stăruitor cu preşedintele mesajul României şi Traian Băsescu spunea cu totul altceva în exercitarea rolului său constituţional. Nu s-a întâmplat nici acest lucru.

Mai era de consumat situaţia în care, întors de la Bruxelles, Băsescu îl evita pe Ponta pentru a-i explica ce s-a vorbit acolo. Nici acest lucru nu s-a întâmplat.

În ultimă instanţă
şi constuind o ipoteză extremă, mai impunea o astfel de dezbatere situaţia în care domnul Traian Băsescu ciupea de fund vreun lider european, sau arunca obiecte în supa de la dineul oficial şi ajungeam la concluzia evidentă şi ruşinoasă că ne reprezintă o persoană care nu e în toate minţile. Nici asta nu s-a întâmplat.

Dacă oricare dintre situaţiile de mai sus erau realitate, reacţia corectă a unui politician responsabil şi care respectă legea era impunerea suspendării preşedintelui şi provocarea alegerii unei alte persoane, care să înţeleagă importanţa conlucrării în interes naţional şi să reprezinte onorabil România, nu provocarea unei dezbateri despre cum îl marginalizăm pe Băsescu, eludând sau încălcând Constituţia României şi expunând la cel mai inalt nivel al statului mentalitatea lui „merge şi aşa”.

Citeşte şi alte opinii de Malin Bot:

Mitul persecutării politice a lui Adrian Năstase

Infractorii adunaţi în PDL şi incompetenţii toleraţi în DIICOT

Bestiile din slujba partidelor

 

România mea şi România lor

Revoluţia care nu a mai avut loc

Nevoia de modele şi morală

De ce nu ne pasă de România?

Atrocităţi comise în numele lui Dumnezeu


Citeşte alte opinii pe platforma
ideilibere.ro“:

Libertatea cuvântului ne aparţine nouă şi nimic nu poate să o îngrădească, dacă noi nu vrem asta

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s