Viitorul sună rău

Liceele româneşti au produs anul acesta o generaţie care a reuşit să promoveze examenul final numai în proporţie de 43 la sută. Vina nu este a elevilor din această generaţie şi nici a celor care au gândit subiectele. Nu supravegherea cu camere video a generat aceste cifre dezamăgitoare.

Rezultatele din acest an sunt produse de calitatea slabă a educaţiei şi evaluării din cei patru ani de studiu ai acestei generaţii.

Celor tentaţi
să spună că vina este a elevilor care nu au învăţat le pun în faţă argumentul evaluărilor constante din cei patru ani de liceu. Un elev care nu învaţă, nu trebuie să treacă anul până când nu este forţat să se încadreze într-un barem minim.

Cât de superficială este evaluarea în licee, dacă 57 la sută dintre elevi nu au avut capacitatea să obţină o notă de trecere la examenul maturităţii?

Celor tentaţi să spună că vina este a profesorilor, în general, le pun în faţă condiţiile jignitoare în care statul român, sub toate guvernările, a plasat dascălii. Cum poţi pretinde performanţă de la tineri aduşi în sistem pe salarii de 800 de lei? Un muncitor necalificat câştigă mai mult într-o companie multinaţională!

Adevărul este că toate partidele, toate guvernările, toţi liderii politici şi-au bătut joc de profesori, generând astfel o situaţie extrem de periculoasă pentru viitorul tuturor. Rezultatele de astăzi sunt oglinda dezatrului din viitor. O generaţie educată atât de slab nu poate produce schimbări în bine în societate.

Un alt fenomen grav, care a generat dezastrul din şcoala românească, este politizarea excesivă a sistemului. Nu s-a făcut pentru propagandă, ci pur şi simplu din mentalitatea ciolanului. Posturile de directori de şcoli şi funcţiile din inspectoratele şcolare sunt privite de politicieni ca o felie din ciolanul puterii. Când o putere nouă înhaţă ciolanul, trebuie să ofere aceste funcţii propriilor reprezentanţi.

Astfel au ajuns în posturi de decizie indivizi fără nicio calitate profesională şi morală. Asta a infectat sistemul într-un asemenea hal încât devine aproape toxic pentru puţinii dascăli veritabili care au reuşit să supravieţuiască.

Lucrurile nu se vor schimba în bine dacă politicienii nu-şi schimbă radical atitudinea faţă de şcoală.

Câteva măsuri ar putea schimba decisiv lucrurile. Una dintre ele este destituirea tuturor directorilor de licee unde procentul de promovabilitate a fost sub 50 la sută şi aplicarea unor sancţiuni severe pentru cei aflaţi într-o astfel de situaţie. Asta ar trebui să fie o regulă impusă prin lege, an de an, alături de toate măsurile luate până acum pentru o evaluare cât mai corectă a elevilor. Rezultatele elevilor trebuie să producă efecte serioase în cariera profesională a celor care conduc liceele.

Comunitatea locală trebuie să aibă un cuvânt mult mai greu în toate ceea ce se petrece într-un liceu, de la salariile profesorilor până la ecuaţia numirilor pe funcţii. Nimănui de la minister nu-i pasă dacă într-un oraş liceele sunt conduse de incompetenţi care produc generaţii ratate. Efectele sunt în comunitatea respectivă şi acea comunitate are dreptul să beneficieze de pârghii prin care să impună schimbări.

Cine poate avea interesul să facă lucrurile să meargă, mai mult decât părinţii elevilor? Cine sunt cei mai afectaţi, atunci când lucrurile nu merg bine? Părinţii şi administraţia locală sunt singurii care ar trebui să decidă în limite clare impuse de o lege bine făcută.

Dincolo de aspectele pragmatice, marea problemă a şcolii este şi una de viziune. Nu ştim ce vrem prin educaţie. Vrem elevi îndopaţi cu informaţii, sau dorim să producem generaţii care să corecteze, prin educaţia primită, ceea ce este rău în societate?

Ne folosesc
indivizi care ştiu să rezolve ecuaţii cu prea multe necunoscute, sau avem nevoie de generaţii noi care să imbibe lumea din jur cu creativitate, onestitate şi respect pentru valori pe care le regăsim tot mai greu în jurul nostru?

Mult mai eficient este să educăm generaţiile noi să urască tot ceea ce înseamnă corupţia, spre exemplu, în loc să ambalăm mii de poliţişti, procurori şi judecători ca să urmărească şi să prindă corupţii. Rolul acestora este important, dar ei nu vor rezolva nimic cât timp nu este secat izvorul de corupţie: mentalitatea care consideră acceptabil acest tip de comportament.

Orbiţi să ducă răfuieli politice şi în cancelarii, politicienii care au condus destinele şcolii româneşti au neglijat complet scopul şi rostul educaţiei. Nu au avut nicio viziune şi efectele se văd acum.

Citeşte aici cum au comentat subiectul cititorii adevarul.ro

 

Citeşte şi alte opinii de Malin Bot:

Educaţia, ruşinea guvernărilor

Nevoia de modele şi morală

De ce stăm în genunchi?

Păpuşa Ponta şi bişniţarii universitari

 

 

România mea şi România lor

Revoluţia care nu a mai avut loc

De ce nu ne pasă de România?

Atrocităţi comise în numele lui Dumnezeu


Citeşte alte opinii pe platforma
ideilibere.ro“:

Libertatea cuvântului ne aparţine nouă şi nimic nu poate să o îngrădească, dacă noi nu vrem asta

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s