Cum am văzut România într-o parcare din Strehaia

Nu vezi la televizor, în buletinele de ştiri sau emisiunile de dezbateri, valoarea celor care guvernează o ţară, ci în destinele necunoscute ale milioanelor de oameni care suportă direct consecinţele deciziilor luate la nivel înalt.

Calitatea oamenilor care ne conduc şi efectele deciziilor lor nu se văd în Monitorul Oficial sau în birourile luxos amenajate din Parlament, Guvern, Preşedinţie, sau alte instituţii publice. Se răsfrâng iremediabil în vieţile milioanelor de anonimi care se zbat să supravieţuiască în fiecare zi.

Imagine

M-a prins noaptea pe drum, la gardul României, lângă vecinii sârbi şi la graniţa între Banat şi Oltenia. Arată superb Orşova noaptea. Am trecut de zeci de ori pe malul Dunării şi nu mă satur niciodată de frumuseţea zonei.

Imagine


La fel cum nu mă satur de Valea Oltului sau de Piaţa Unirii din Timişoara, de Brasov sau Sibiu. Cred că avem o ţară foarte frumoasă şi că, de multe ori, nu ne dăm seama de asta.

Oprisem mai devreme la Strehaia, oraşul cunoscut pentru palatele cu turnuleţe şi atât. E o benzinărie OMV unde opresc de fiecare dată pentru o cafea şi mai ales pentru ca aici sunt cei mai amabili oameni pe care i-am întâlnit în sutele de mii de kilometri petrecuţi pe drumuri lungi, prin România.

În parcare mi-a atras atenţia un cuplu, cam la 40 de ani. Era cu un Fiat cu număr de Italia, dar după accent ea părea din Moldova şi el oltean.

Vorbeau la telefon cu băieţelul lor lăsat acasă cu bunica.

Se chinuiau, saracii, cu disperare sa-i explice de ce pleacă departe de el, la muncă. Nu era nimic spectaculos în discuţia lor. Tot ceea ce-i spuneau copilului era, de fapt, descrierea unei vieţi normale. Vorbeau despre lucruri pe care ar fi trebuit, în mod normal, să şi le permită în ţara lor, acasă.

După ce i-au spus noapte bună copilului s-au îmbrăţişat şi plângeau. Singuri, în parcare, nici nu observaseră ca eram în maşina de lângă ei şi auzisem totul. Sau au observat, dar nu le-a mai păsat pentru că durerea despărţirii de copil şi familie era mult prea mare.

Ma uitam la ei şi mă gândeam câte sacrificii fac dar mai ales la cum au ajuns mulţi români în situaţia asta. Mi-au venit în minte ţări vizitate, mai mici şi mai puţin binecuvântate de natură, unde viaţa e mult mai decentă şi nu e nevoie de atâta suferinţă pentru lucruri normale. Noi suntem atât de bogaţi şi, totuşi, milioane se zbat într-o sărăcie revoltătoare.

Este un tablou atât de greşit.

Avem o ţară superbă şi oameni minunaţi. Din pacate pentru noi, acum foarte multi ani ţata noastră a fost furată de la bunicii noştri.

Imagine
Foto:  PIAŢA UNIRII din Timişoara

Nişte neispraviti ne-au luat-o şi de atunci până acum ne-au adus atât de multă nenorocire încât aproape am ajuns să încetăm să existăm ca naţiune şi abia supravieţuim. Fiecare cu drama lui, cu speranţele lui, cu destinul lui.

Toate destinele afectate însă de tot ceea ce au făcut, jumătate de secol, cei care au furat ţara asta din mâinile bunicilor noştri.

Ne-au făcut să ne urâm intre noi, bănăţeni cu olteni, ardeleni cu moldoveni, români cu maghiari, ca să ne stăpânească mai uşor. Ne spun toată ziua că suntem un neam de hoţi, ca să pară normal ca ei ne fură. Ne-au facut să ne fie ruşine că suntem români atunci când ne luăm lumea în cap de sărăcie şi plecăm prea departe pentru a construi acasă un viitor cât de cât decent.

Imagine
Foto: PIAŢA SFATULUI din Braşov

Toţi cei care au condus România şi după comunism au continuat să distrugă atât de mult încât sute de mii de părinţi au fost forţaţi să plece departe de copiii lor, pentru un trai normal, accesibil altora fără niciun sacrificiu. Fiecare îşi construieşte un viitor cum poate, dar toţi suntem incapabili să ne construim o ţară mai bună împreună.

E mare păcat ce se întâmplă cu noi numai şi numai pentru că încă nu am învăţat cum să ne alegem conducătorii, acum când puterea asta ne aparţine, şi stăm de 60 de ani pe mâna unor ticăloşi. Nu vom ieşi din noapte decât atunci când vom găsi motive să fim uniţi şi să punem sus oameni capabili să ne ajute să continuăm să ne construim ţara şi un viitor decent, de acolo de unde au fost opriţi bunicii noştri.

Citeşte şi:

Cum ne controlează

Revoluţia care nu a mai avut loc

Nevoia de modele şi morală

De ce nu ne pasă de România?

Articole de Mălin Bot, pe evz.ro

Anunțuri

5 gânduri despre “Cum am văzut România într-o parcare din Strehaia

  1. FELICITARI ptr articol.dar poti sa-i intrebi tu pe tinerii de azi sau pe oamenii din locul de unde ai surprins frumoasa poza,daca ei au vazut cu aceiasi ochi ca tine frumusetea.Avem super tara,super teren agricol eu am ramas socata cind am vazut ce pamint agricol au multe tari care fac export pe produse agricole dupa teren stincos,argilos nu ai sa vezi mrana noastra ,pamintul nostru care sta napadit de buruieni sau vindut la straini.Mi-am calcat pe inima si am iarasi antena din tara te crucesti nonstop numai politica,ar trebui obligate posturile tv sa diversifice grila de programe.Si e mare durere si ptr parintii care isi lasa copii in tara , dar si ptr cei care au copii aici si merg la scoala,te omoara numai gindul ca daca esti obligat cumva sa te intorci in tara copilul tau nu stie sa vorbeasca corect romineste dar sa mai si scrie corect,asta este meritam cu virf si indesat cea ce sintem si cea ce suportam si facem,noi romanii ptr tara si ptr viitorul ei.

  2. Dle Bot,Romania se afla pe o parte a spiritului unde este,etern,noapte!Nu doresc sa intru intr-o discutie lunga si necontrolabila a evolutiei mentalitatii romanului pe plaiul mioritic,aceasta insemnand timp pierdut.Important este ca el,poporul roman,nu are o fibra curata,este o planta altoita din „n” incercari,cu „n”nereusite,rezultand un”monstru”cu mai multe gene!O asemenea „monstruozitate” nu va putea fi niciodata o natie,ceea ce ar presupune o omogenitate,inclusiv cu o mentalitate proprie!Vom fi totdeauna o gloata cu pretentii dar nu mai mult desteapta decat o gaina ce toata ziua colinda gradina cu ochii in pamant dupa cate o insecta bolnava.Este bine ca sunteti optimist,eu fiind la o varsta respectabila (ca ani,nu stiu daca si ca valoare ),sunt pesimist!

  3. Pingback: Cum am văzut România într-o parcare din Strehaia | faramoft

  4. maline, s au adunat vreo 16 ani de cand am plecat din tara, acu ne pregatim sa ne reintoarcem,intre timp in tara, ai nostri 3 copii au crescut, au familiile lor, si parca degeaba au facut facultatea si masterul, pe bune nu plagiat ponta, viata imposibila, sa ai o ipoteca, un copil de crescut si un loc de munca unde sefii sunt stresati de politic, si uite asa, istoria se repeta, de data asta au luat si copilul si au plecat, din tara, afara, s o ia de la zero, sunt pregatiti si cu bun simt si deja si au gasit loc sa traiasca… deci, ce mai e de comentat, noi ne reintorcem si ne e groaza de sistem si servicii, ca avem o varsta si ne am sacrificat vietile si tineretea iar acum revenind speram sa nu deranjam pe nimeni ca la noi functioneaza si ura imprastiata in trecut cum ar fi de crin antonnescu, domneee, romanii din diaspora sa plateasca mai multe impozite ca naa, castiga … iar el o domneste la bruxelles, si a pus nevasta parlamentar inlocuind pe cioroianu ca un militian de pe vremuri…ti aduci aminte ca am fost facuti si capsunari, mereu am vrut sa stiu de la cine a plecat chestia asta, n am aflat dar oricum la politic se vede clar ura perpetua fata de romanii de afara, uite si basescu s a servit de noi si acu arunca cu noroi in justitie, aia e…cum sa mearga romania mai departe cine o ajuta, putini si greu, rahaturile astea comuniste si securiste sunt peste tot si chiar mai rau ca inainte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s