Marian Godină: Cazul bizar al transformării în produs tabloid online și agent de PR al propagandei mafiei VIDEO

Marian Godină a câștigat încrederea publicului pozând în polițist rutier incoruptibil. Apoi a fost prins cu 113 km/oră în localitate, o gravă violare a Codului Rutier. Mutat strategic la ”Mascați”, Godină s-a transformat pe Facebook într-un produs de divertisment online. A câștigat astfel mulți urmăritori, vreo jumătate de milion.

Marian Godină folosește audiența aceasta pentru campanii de denigrare care țintesc jurnaliștii independenți care au relatat maratonul civic #rezist atunci când toată presa controlată de grupările de corupție a instituit Omerta.

Anul trecut m-a denigrat pe mine, acum o denigrează pe jurnalista Mădălina Roșca. Am analizat la rece și fără patimă cazul Godină și denigrările împortiva jurnalistei Mădalina Roșca.

Mai jos e un text puțin mai lung ca de obicei, dar vă rog frumos să îl citiți.

Mai ales cei care îl apreciază pe Marian Godină ar trebui să fie atenți la aceste aspecte. Marian Godină a inițiat o campanie online de denigrare a jurnalistei Mădălina Roșca.


Nu are nicio expertiză, dar se pronunță despre jurnaliști

Deși nu are absolut nicio expertiză în domeniul jurnalistic, Godină își permite să decreteze cine e jurnalist și cine nu, generând un val de ură nefiresc împotriva Mădălinei Roșca.

Este șocant cât de mult seamănă atitudinea lui Godină cu ceea ce face Mircea Badea în spațiul online. De la pozele în bustul gol până la modul cum incită propriul public, totul seamănă leit.

Nu am văzut reacții de la jurnaliștii care mereu vorbesc pe rețele sociale despre presă și ”codul deontologic”, nu văd să ia atitudine ONG-urile care teoretic pretind că se ocupă cu protejarea jurnaliștilor.

Godină a beneficiat de o veritabilă campanie de marketing la postul TV al infractorului Dan Voiculescu

Exact același lucru l-a făcut Marian Godină cu mine anul trecut și pentru exact același motive. Cred că nu este o întâmplare că Marian Godină a fost recent foarte promovat pe Antena 1, postul generalist al infractorului Dan Voiculescu și cred că asta are legătură cu atitudinea acestuia.

Dincolo de faptul ca Godină e promovat pe #MafiaTV sunt două aspecte de bun-simt importante la care ar trebui să se gândească toți cei care privesc această discuție online.

Sunt aspecte ce țin de impostura acestui personaj tot mai tabloid.

1. Calitatea de jurnalist și educația lui Marian Godină versus Mădălina Roșca.

Marian Godină nu se poate exprima cu privire la calitatea cuiva de jurnalist.  Nu are educația și nici capacitatea intelectuală să emită astfel de judecăți de valoare.  Nu e jurnalist de profesie, nu are nici măcar o educație universitară în vreun domeniu.

Prin 2017 rata a cincea oară examenul la Academia de Poliție. Într-un text scris pe blogul lui, în care explică el cine e jurnalist și cine nu, comite și greșeli gramaticale ridicole, pentru care l-au și taxat cititorii lui. Godină i-a blocat pe toți.

Așadar, un plutonier care a dat de șapte ori fără succes la Academia de Poliție și scrie postări agramate pe blog, deci e aproape analfabet funcțional, nu poate să fie altfel decât penibil când se apucă să emită judecăți de valoare despre cine este sau nu este jurnalist.

Godină nu are niciun interes legitim și nu are capacitatea să poată emite pretenția că el stabilește cine e jurnalist și cine nu e jurnalist. Pur și simplu se bagă într-un subiect care îl depășește total.

Situația este și mai jenantă/revoltătoare în condițiile în care Mădălina Roșca este absolventă Ludwig-Maximilians-Universität München și apoi Royal Holloway, University of London. Dincolo de aceste studii are o experiență vastă în jurnalism, film documentar și critică de artă.

Ideea că cineva atât de rudimentar intelectual cum este Godină, jignește și terfelește un profesionist cu o educație foarte bună este ceva îngrozitor, dincolo de jurnalism.

Anul trecut, când Marian Godină iniția împotriva mea exact același timp de campanie de denigrare online, i-am atras atenția că ceea ce spune ignoră decizii definitive ale Justiției și că un plutonier de poliție nu poate și nu trebuie să se exprime în spațiul public cu privire la un jurnalist cu licență universitară în domeniu, cărți publicate și o carieră de 25 de ani de presă.

Pentru aceste injurii cel mai probabil îl voi chema în judecată după ce mă eliberez de procesele cu Jandarmeria. Termenul este de 3 ani de la data ultimei denigrări și iau foarte în serios acest demers.

2. Cu privite la procedurile polițienești și legea în vigoare privind legitimarea

Ca plutonier polițist, Marian Godină poate discuta în spațiul public despre proceduri polițienești. E meseria lui, se poate pronunța, se presupune că are expertiză…

Însă și la acest capitol a dat-o în bară. A explicat acest lucru Hari Bucur-Marcu, specialist în domeniul sectorului de securitate.

Hari Bucur-Marcu a fost Associate Senior Fellow pentru politica de apărare la Centrul de la Geneva pentru Controlul Democratic al Forțelor Armate (DCAF), consilier în Ministerul Afacerilor Externe pentru înființarea Centrului de Reconstrucție Post-Conflict, coordonatorul academic al Centrului de Studii NATO din București, ofițer responsabil cu aspectele miliare ale NATO și alte funcții în Armata României.

De la trecerea în rezervă în primăvara anului 2003, Hari Bucur-Marcu și-a consolidat reputația de expert internațional în problemele edificării instituțiilor de apărare, politicilor de apărare și alianțelor militare, în special NATO, precum și reformei sectorului de securitate.

La finalul acestei postări am să pun textul domnului Hari Bucur-Marcu despre aspectele legale ale legitimării polițienești.

Concluzia mea: Marian Godină trebuie privit și urmărit ca pe un personaj tabloid, pentru pozele cu lame și animale de companie. E un Mircea Badea travestit și nimic mai mult.

Ca ”persoană publică”, Godină este doar un ”produs de divertisment online” și nimic mai mult. Cine face greșeala să confunde ”I Umor” sau ”Vacanța Mare” cu buletinul de știri ajunge să fie atras în denigrări pe care le va regreta mai târziu, când va înțelege aberația de azi.

Ca angajat MAI, Marian Godină, a suferit o schimbare de atitudine de când a fost mutat la ”Mascați”, de la Rutieră și a devenit un cumințel vehicul de PR pentru MAI.

Impostorul de la Rutieră: A încălcat grav Codul Rutier

Mai este ceva grăitor despre impostura acestui personaj.

Godină și-a construit popularitatea scriind o carte despre cei care încalcă legislația rutieră și pe care el i-a sancționat.

Însă nici el nu dă doi bani pe respectarea legii la volan, fiind prins de Poliția Rutieră, în 2018, în judeţul Covasna, în timp ce conducea cu 113 kilometri la oră într-o localitate şi a rămas fără permis. Vorbim, așadar, despre un personaj care a fost prins încălcând grosolan principiile în numele cărora a câștigat încrederea publicului. #NeamTrezit.

 

La finalul textului este analiza pe legalitate publicată de profesorul Hari Bucur Marcu, înainte vă ofer spre lectură două opinii pertinente exprimate pe această temă.

Președintele organizației Oradea Civică:

”Godină a atacat un jurnalist independent, în cel mai josnic mod cu putință”

Sebastian Duma este președintele organizației Oradea Civică și a scris pe Facebook:

Un polițist de la Rutieră a scris odată o carte. Se intitula „Flash-uri din sens opus”.

La apariția cărții, opinia publică era în delir: „iată, un polițist care nu e milițian! Mai există speranță în reformarea poliției române! Bravo, MG!”

Ca urmare a succesului de box office a cărții sale, precum și a unor luări de poziție corecte cu privire la corupția și problemele din sistem, polițistului cu pricina i-au crescut peste noapte audiența și numărul de urmăritori pe pagina personală de Facebook. De la câteva sute la câteva sute de mii.

Cu” like”-urile de rigoare la fiecare postare a polițistului, indiferent despre ce subiect era vorba acolo și indiferent cât de bine sau slab argumentată ar fi fost acea postare. Great success!, vorba lui Borat… 🙂

Timpul a trecut și polițistul cu pricina a început să derapeze. Nu pe șosea, în timp ce era în misiune, ci pe vestita lui pagină de Facebook, cu multe sute de mii de urmăritori.

A depășit cu bună știință viteza legală în timp ce se afla la volanul propriei mașini? Reacția adulatorilor săi? No problem, uite că a recunoscut, e băiat bun. Foarte puțini au realizat că, totuși, vorbim despre un polițist de la Rutieră care încalcă cu bună știință legea.

A atacat un jurnalist independent, în cel mai josnic mod cu putință, pe motiv de prietenă/logodnică mai tânără cu vreo 20 de ani? No problem. A primit aplauze și încurajări la scenă deschisă. Pentru că foarte puțini au realizat mârlănia.

Te legi de un om și îi faci viața grea dacă e corupt, hoț, necinstit, infractor sau își bate prietena/ logodnica/soția dar nu pentru că are parteneră mai tânără decât ai tu.

Iar mai nou, în timp ce scriu rândurile astea, o face troacă de porci pe o tânără jurnalistă de la „Passport Productions”, una din instituțiile alea de presă care ne-au arătat din cele mai fierbinți locuri ce s-a întâmplat pe 10 august 2018 la București. Și nu numai. 

Problema este că toate sutele alea de mii de urmăritori ai polițistului Godină au rămas, în tot timpul ăsta, captivi pe pagina lui și pe contrasens cu alți cetățeni care au ales să nu se transforme în „martorii” și adulatorii săi necondiționați. Cetățeni care au realizat că „împăratul” e gol și care îi bat obrazul ca atare.

În timp ce este apărat cu cerbicie de cei care au creat un adevărat cult pentru acest personaj, în ciuda tuturor derapajelor tot mai dese din ultimii doi, trei ani și a intrării lui pe sensul opus. În contrasens cu bunul simț și încrederea pe care i-am acordat-o atâția și atâția dintre noi, cândva. Atunci când reușise să ne păcălească că nu e milițian, ci polițist…

 

Jurnalistul Petre Iancu, de la Deutsche Welle:

”Marian Godină nu știe ce înseamnă cuvântul abuz. Nu știe ce înseamnă libertatea presei. Habar n-are ce datorii are polițistul în fața unui ziarist”


Petre M. Iancu este jurnalist Deutsche Welle, iată ce scrie pe Facebook:


”Mea culpa. Mea maxima culpa

Mi-am facut, recunosc, mari iluzii. M-am amagit, in sinea mea, in legatura cu insi care, protestand din interiorul politiei impotriva unora din masurile mai impertinente si ticaloase ale cleptocratiei dragniote, pareau sa fie in regula.

Pareau sa hraneasca sperante intemeiate pentru o altfel de politie. Una realmente moderna si eficienta, care sa apere libertatea, nu s-o sugrume, ca militia ceausista si jandarmeria lui Carmen Dan.

Una dintre aceste sperante spulberate se numeste Marian Godina. Omul nu stie ce inseamna cuvantul abuz. Nu stie ce inseamna libertatea presei. Habar n-are ce datorii are politistul in fata unui ziarist pasnic, dar timorat de o iesire in decor agresiva a unui individ in uniforma, care se comporta ca o bruta, nu ca politistul unui stat de drept care are de dat socoteala.

Godina are pe fb o tona de urmaritori si nu intervine impotriva unei chemari pe propria sa pagina la asasinarea unei jurnaliste oneste, abuzate de camarazii lui, ca Madalina Rosca. In schimb alimenteaza pe aceeasi pagina ura si o campanie dezlantuita de public shaming in contra victimei. Inselatei nadejdi fie-i usoara tarana. Militianului impenitent fie sa-i vina mintea de pe urma. Iar guvernul PNL fie sa treaca la o grabnica reforma a politiei.

 

Coordonatorul academic al Centrului de Studii NATO din București, Hari Bucur-Marcu: ”Un neadevăr polițienesc distribuit pe site-ul propriu de un agent de poliție notoriu Agentul de poliție își minte cititorii săi fideli”

Hari Bucur-Marcu, acum 19 ore:
Textul meu despre un neadevăr polițienesc distribuit pe site-ul propriu de un agent de poliție notoriu în noua medie, cum că luarea pe sus și ducerea la secția de poliție a unei persoane care nu prezintă actul de identitate la solicitarea unui polițist, pe stradă a fi fost un act „perfect legal”, a fost adus la cunoștința respectivului agent de poliție scriitor online.

Reacția sa a fost că eu aș abera în cele scrise în textul meu. Și că el, ca agent de poliție, nu se ia după ce scriu eu pe facebook, ci după lege. Reacție ce a fost primită cu entuziasm de cititorii săi, aducători de reclamă și deci de bani pentru domnul agent de poliție.
Nici când am abordat subiectul și nici acum nu mi-am propus să capitalizez în vreun fel din populariatea agentului de poliție avut în vedere, popularitate care este cantitativ și virtual de cam 10 de ori mai mare decât a mea la reacții și de 100 de ori ca urmăritori de pagină.
Adică, diferența dintre noi este atât de prăpăstioasă încât ar fi ridicol să mă pun cu el în vreo competiție despre cine capitalizează mai mult.
Așa că acest text nu se adresează jumătății de milion de cuprinși și cuprinse de plăcere la adresa paginii agentului de poliție respectiv, ci doar celor câteva zeci sau sute de cititori de-ai mei. Și nu pentru a-mi restabili vreo credibilitate zdruncinată de agentul de poliție, care m-a expediat din vârful degetului la colțul sălii sale de clasă virtuală, pentru că aș fi spus aberații vă indic eu cele ce urmează, ci pur și simplu pentru a informa orice persoană interesată de un fapt important de viață: inteacțiunea cetățeanului onest și cinstit cu polițistul de pe stradă.

Pe data de 25 ianuarie 2020 s-au împlinit 90 de zile de la publicarea în Monitorul oficial al României, nr. 868 din 28 octombrie 2019, a Legii nr.192/2019 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul ordinii şi siguranţei publice, între care și Legea Poliției Românie, lege pentru modificare promulgată de Președintele României prin Decretul 764/2019.

Adică, de la data de 25 ianuarie 2020, au intrat în vigoare și se aplică modificările la Legea nr.218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, conform Art. VI din Legea 192/2019.

Trecem repede peste faptul că Art. IV din Legea 192/2019 obligă „Ministerul Afacerilor Interne, Poliţia Română şi Poliţia de Frontieră Română (să desfăşoare) activităţi de informare a populaţiei cu privire la drepturile şi obligaţiile persoanelor, drepturile şi obligaţiile organelor de aplicare a legii, astfel cum rezultă din aplicarea prezentei legi”.

Și că informarea „se realizează prin intermediul mai multor instrumente şi/sau acţiuni specifice, cum ar fi, fără a se limita la acestea, comunicate de presă şi informare prin mass-media, postarea informaţiilor pe pagina de internet a instituţiei, organizarea unor acţiuni specifice în trafic, ori cu ocazia executării unor misiuni de ordine publică”.

Adică, lucruri care nu s-au întâmplat, deși era legal să se întâmple. De altfel, astăzi, 1 februarie 2020, pe site-ul Poliției Române, la pagina „Cadrul legal”, nu se află nicio referire la legea intrată în vigoare de o săptămână, iar fișierul în format Word atașat conține textul Legii 218/2002 din 2014.

Revenind, să consemnăm aici câteva pasaje din Legea poliției, așa cum este ea în vigoare în momentul lecturii:

„ART. 31 (1) În realizarea atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii, poliţistul este învestit cu exerciţiul autorităţii publice şi are următoarele drepturi şi obligaţii principale:

a) să legitimeze și să stabilească identitatea persoanelor, în condițiile prezentei legi;
b) să conducă persoane la sediul poliției, ca măsură administrativă, în condițiile prezentei legi;

(3) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, potrivit legii, polițistul este obligat să aibă un comportament civilizat, să dea dovadă de amabilitate și solicitudine, respectiv să adopte o atitudine politicoasă și fermă. Polițistul trebuie să dovedească stăpânire de sine, capacitate de comunicare și abilități de gestionare a situațiilor conflictuale.

ART. 31/1 (va primi o nouă numerotare la republicare)(1) Polițistul este îndreptățit să solicite persoanei care face obiectul legitimării să țină mâinile la vedere și, după caz, să renunțe temporar la mijloacele ce pot fi folosite pentru un atac armat.

ART.32/2 (va primi o nouă numerotare la republicare)(1) Polițistul este îndreptățit să legitimeze și să stabilească identitatea persoanei numai în situația în care:

a) aceasta încalcă dispozițiile legale, ori există motive verosimile pentru a bănui că pregătește sau a comis o faptă ilegală;

b) există motive verosimile pentru a bănui că aceasta a fost prezentă la locul săvârșirii unei fapte ilegale ori are cunoștință despre faptă, autor sau despre bunurile având legătură cu fapta;

c) aceasta solicită sprijinul sau intervenția organelor de poliție ori când din cauza vârstei, stării de sănătate, dizabilității, consumului de alcool sau altor substanțe psihoactive ori a altor asemenea circumstanțe necesită sprijinul organelor abilitate;

d) descrierea acesteia corespunde unei persoane căutate potrivit legii, deține asupra sa bunuri sau se deplasează cu un vehicul, ambarcațiune ori aeronavă care corespunde descrierii unor bunuri sau mijloace de transport căutate potrivit legii;

e) aceasta desfășoară o activitate supusă, potrivit legii, unor autorizări, avize sau înregistrări ori este implicată într-o procedură legală în fața unei autorități sau instituții publice;

f) aceasta încearcă să pătrundă sau se află într-un spațiu în care accesul este controlat;

g) cu ocazia unor controale sau razii, efectuate în condițiile art. 31 alin. (1) lit. g);

h) există obligația legală de a se stabili identitatea acesteia.

(2) Polițistul este obligat să aducă la cunoștință persoanei, verbal, motivul legitimării.

(3) Stabilirea identității unei persoane se face pe baza actelor de identitate. Atunci când persoana nu poate prezenta un act de identitate, stabilirea identității se realizează pe baza unui act prevăzut cu fotografie sau a declarațiilor acesteia, precum și a verificărilor polițistului, realizate pe loc, în bazele electronice de date la care are acces potrivit legii.

(4) La solicitarea polițistului, persoana are obligația de a înmâna acestuia actele prevăzute la alin. (3) și de a comunica informațiile necesare stabilirii sau, după caz, verificării identității sale.

(5) Atunci când măsurile prevăzute la alin. (3) nu au permis stabilirea identității, pentru realizarea acestui scop, polițistul este îndreptățit să procedeze la:

a) identificarea unei alte persoane care poate oferi informații cu privire la identitate, dacă este posibil;
b) fotografierea, luarea și procesarea amprentelor, semnalmentelor și semnelor particulare ale persoanei;
c) să facă publică, prin orice mijloace, o fotografie, înregistrare, schiță sau descriere a persoanei, dacă există o convingere rezonabilă că această măsură va ajuta la stabilirea identității persoanei.

(6) Măsurile prevăzute la alin. (5) se realizează chiar și în lipsa consimțământului persoanei. Publicitatea se realizează exclusiv în scopul identificării persoanei, cu respectarea prezumției de nevinovăție.

(7) Datele cu caracter personal preluate potrivit alin. (5) se șterg din bazele de date ale poliției imediat după identificarea persoanei, prin proceduri ireversibile, cu excepția situației în care sunt utilizate în cadrul unei proceduri judiciare în curs, caz în care acestea urmează regimul probelor aplicabil procedurii judiciare.
ART.32/4 (va primi o nouă numerotare la republicare)
(1) Polițistul este îndreptățit să conducă o persoană la sediul poliției, atunci când:
a) în condițiile art. 32^2 alin. (3), nu s-a putut stabili identitatea acesteia ori există motive verosimile pentru a bănui că identitatea declarată nu este reală sau documentele prezentate nu sunt veridice;
b) din cauza comportamentului, locului, momentului, circumstanțelor ori a bunurilor aflate asupra sa, creează motive verosimile pentru a bănui că pregătește sau a comis o faptă ilegală;
c) prin acțiunile sale periclitează viața, sănătatea sau integritatea corporală, a sa ori a altei persoane, sau ordinea publică;
d) luarea unor măsuri legale, pe loc, ar putea crea un pericol pentru aceasta sau pentru ordinea publică.”
Din citarea extinsă a textului de lege în vigoare, rezultă că este cum am spus eu: legitimarea se realizează prin simpla delarare a identității (de preferință numele, prenumele, de unde este și unde are domicilul), urmând ca polițistul să confirme identatea declarată prin consultarea bazei de date la care are acces. Acolo, pe loc.
De altfel, când identitatea nu poate fi stabilită prin mijloacele descrise la alineatul (3), pe care îl citasem și în textul meu inițial, alineatul (5) indică o procedură de identificare în care polițistul pur și simplu întreabă în jur dacă cineva cunoaște identitatea persoanei respective. Iar conducerea la sediul poliției este o măsură excepțională, care trebuie să îndeplinească condiții clar specificate în lege, pentru a putea fi aplicată.
Foarte important! Refuzul de a declara identitatea nu duce automat la conducerea la sediul poliției a persoanei care a refuzat să se identifice. Doar în condițiile în care „nu s-a putut stabili” de către poliție identitatea, polițistul este îndreptățit să conducă o persoană neidentificată la sediul celei mai apropiate secții de poliție, fără să aibă însă îndreptățirea de a aresta sau reține acea persoană pentru că nu și-a declarat identitatea.
Ar mai fi ceva interesant de menționat aici. Tot prin Legea nr.192/2019 a fost modificată și Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice. Printre modificări, „refuzul unei persoane de a furniza date pentru stabilirea identității sale sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau a organelor de ordine publică, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu” se sancționează cu amendă contravențională „de la 500 lei la 1.500 lei” (Art. 2 (32) și Art. 3 (1) c) din Legea nr. 61/1991 modificată). Adică, dacă refuzi să spui cine ești și dacă mai și refuzi să fi condus la secția de poliție, atunci ești amendat.
În final, doar pentru cine nu știe la ce să se aștepte de la polițiști, conform legii:
„Articolul 35^1
În exercitarea atribuțiilor de serviciu, polițistul are obligația să poarte asupra sa insigna de polițist sau legitimația de serviciu și mijloacele de constrângere și de protecție din dotare, precum și să utilizeze mijloacele din dotare necesare îndeplinirii atribuțiilor prevăzute de lege.

Articolul 35^2

(1) Unitățile de poliție trebuie să asigure pregătirea profesională a polițistului cu privire la modul de acțiune în situația aplicării măsurilor polițienești și utilizarea mijloacelor de constrângere. Polițistul este obligat să participe la programele de pregătire profesionale și să mențină un nivel adecvat de pregătire fizică.

(2) În cadrul pregătirii profesionale a polițistului, potrivit alin. (1), va fi avută în vedere jurisprudența instanțelor judecătorești și a Curții Europene a Drepturilor Omului, în special în ceea ce privește dreptul la viață, interzicerea torturii, dreptul la libertate și siguranță, dreptul la respectarea vieții private și de familie și interzicerea discriminării.”

Mă aștept ca agentul de poliție ce mințea cititorii săi fideli că este „perfect legal” ce abuzuri făcuseră colegi de-ai săi să zică despre mine că aberez în continuare, doar pentru că citez din lege. Că altceva ce ar putea să zică?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s