Malin Bot

Archive for the ‘mafie’ Category

Siderant, degradant, penibil, abject

In democratie, jurnalism, justitie, libertatea de exprimare, mafie on Februarie 15, 2011 at 10:53 am

Citesc zilele acestea nişte texte produse de persoane care şi-au pus eticheta de jurnalişti. Sunt „articole” care atacă la modul cel mai abject poliţiştii sub acoperire care au lucrat în vama Moraviţa, la dosarul şpăgii de la graniţă.

Numele agenţilor sunt prezentate public, sunt expuse fotografii cu ei, mai mult chiar, o poliţistă care a lucrat la caz este acuzată că e protagonistă de filme porno şi se prezintă chiar şi o fotografie cu o femeie care face sex oral.

Ceva mai abject nu am văzut din anii de liceu, când citeam pentru amuzament România Mare. Este cea mai murdară campanie dusă pentru susţinerea mafiei, în Timişoara.

Miroase a metodă securistă

O duce un personaj strâns legat, interesantă coincidenţă, de fostul şef al Poliţiei de Frontieră pe zona de Vest, generalul Mircea Chirilă (foto stânga sus). Fost securist, Chirilă a prosperat după 1989. În perioada în care el gestiona frontiera cu Serbia pe trei judeţe mafia traficanţilor de ţigări lucra nestingherită.

Faptul că acum sunt împroşcaţi
cu noroi agenţii care au contribuit la cea mai amplă operaţiune împotriva mafiei, în mod securist, de către apropiaţii unui fost securist care a condus Poliţia de Frontieră în anii în care a prosperat contrabanda, spune totul.

Pentru cineva care cunoaşte cele mai murdare subsoluri ale presei timişorene nu e o surpriză să îi pută aşa ceva dint-un astfel de beci. Mie mi-a mutat nasul mirosul de campanie securistă de tip vadimist.

Legăturile lui Chirilă cu mafia expuse din 2007

Citește în continuare »

De veghe la marginea patriei, cu o mână pe şpagă şi una sub birou

In editorial, justitie, mafie, pamflet on Februarie 11, 2011 at 6:33 pm

Pentru că au numai două mâini, vameşii şi poliţiştii de frontieră care stau de veghe la porţile patriei nu pot face decât două lucruri în acelaşi timp. Anchetele DNA au surprins ce ştiu să facă angajaţii statului cel mai bine în vămi. Cu o mână iau şpaga şi cu alta freacă menta. Câţiva dintre ei freacă şi altceva decât menta şi procurorii DNA care i-au filmat au constatat că acest alt tip de frecare se produce în timp ce „suspecţii” se uită la filme deocheate, chiar la locul de muncă.

Corupţia din vămi nu este o surpriză pentru nimeni. Surprinzător este doar faptul că s-au decis cei de la DNA să se aplece asupra acestei probleme. Faptul că unii dintre angajaţii statului înţeleg să practice metode de relaxare neortodoxe e treaba lor, dacă o fac acasă. Problema e că cetăţenii cu pricina au considerat normal să facă asta la locul de muncă, pe banii noştri, la poarta patriei. Asta spune totul despre sănătatea mintală a indivizilor prinşi în această ipostază. Părerea mea e că sunt duşi cu capul şi că sistemul care permite angajarea unor astfel de indivizi e la fel de pervers.

Surprinzător este că s-au găsit pe scena publică voci care să ia apărarea acestor indivizi, pe ton smiorcăit sau acuzator la adresa anchetatorilor. Este greu de înţeles pentru un om normal la cap cum poate să plângă cineva de mila unor indivizi care au călcat în picioare orice limită de decenţă.

Dacă este de criticat ceva la această anchetă a DNA, este faptul că investigaţiile se opresc până acum doar la angajaţii statului. Toată turma de vameşi şi poliţişti acuzaţi de acte de corupţie a încasat doar un comision de toleranţă pentru o afacere de milioane. Bişniţarii care patronează această afacere scapă momentan. DNA nu a acţionat nici la capătul opus al traficului cu ţigări. Nu a fost reţinut niciun poliţist din secţiile de poliţie care au pe raza lor pieţele în care bişniţarii de ţigări sunt stăpâni. Şi la capătul acesta al afacerii există comisioane de toleranţă.

Corupţia din vămi este la vedere de ani de zile. Averile nejustificate ale corupţilor nu au apărut ieri. Vilele şi maşinile de lux sunt etalate de ani de zile. La capătul opus al afacerii este aceeaşi situaţie. Bişniţarii vând nestingheriţi marfa de contrabandă sub nasul poliţiştilor, cu care se bat pe burtă. Dacă procurorii DNA care anchetează dosarele au urmărit un interes legitim, trebuie să meargă pe traseul banilor după toţi cei implicaţi.

Şi se mai poate reproşa ceva procurorilor anticorupţie şi sistemului judiciar în general.

Simplul fapt că cei corupţi ajung să fie anchetaţi, judecaţi şi condamnaţi nu este suficient. Statul trebuie să găsească metodele prin care să le verifice întreaga avere şi să ceară explicaţii pentru situaţia materială a tuturor rudelor acestora. Dacă nu pot să dovedească faptul că provine din activităţi legale, corupţii şi toţi cei care au profitat de pe urma lor trebuie să plătească.

Să ajungă în stradă dacă este nevoie pentru că altfel fenomenul nu poate fi controlat. Mulţi dintre cei care ajuns să ia mită gândesc că merită să facă ani de închisoare pentru luxul în care trăiesc până atunci şi în care vor ajunge după ce îşi ispăşesc pedeapsa. În lipsa măsurii confiscării tuturor bunurilor obţinute pe căi ilegale lucrurile nu se vor schimba radical.

Statul trebuie să găsească şi o cale prin care să tragă la răspundere şi pe cei care i-au adus în sistem pe astfel de indivizi. Fie pentru că sunt incompetenţi în a vedea natura caracterului acestor oameni, fie pentru că sunt şi ei corupţi şi au permis cu bună ştiinţă şi cu interes intrarea unor astfel de indivizi în sistem.

Tontălăul de la STS

In ancheta, democratie, mafie, misto, pamflet on Februarie 7, 2011 at 3:38 pm

Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS) este un serviciu care înghite o căruţă de bani pentru a gestiona toate comunicaţiile speciale ale statului, de la 112 până la asigurarea suportului tehnic pentru instituţii ale statului.

Transmisii speciale, informaţii secrete, reţele securizate, acces strict controlat, specialişti, suport pentru servicii, o grămadă de concepte care te fac să ai convingerea că numai nişte persoane bine pregătite şi cu inteligenţă peste medie au acces în sistemul STS.

Tontălăii-şefi de la STS!

Tontălăii-şefi de la STS!

O întâmplate hazlie, consumată pe blogul meu, arată însă că sistemul care aparţine STS este folosit de prostovani care habar nu au pe ce lume trăiesc. În plus, tontălăii cum este cel despre care vă povestesc mai departe fac prostii şi în timpul serviciului, pe bani mulţi, pentru că salariile unui ceva angajat la STS, orice, nu sunt salarii de profesori de şcoală generală.

Recent am început să scriu despre miliţienii care populează Poliţia Timiş, despre năravurile organelor şi efectele acestor năravuri. Am mai scris despre lichelele care populează forumurile ziarelor şi am explicat de ce obişnuiesc să şterg acele comentarii care urmăresc cu totul alt scop decât cel de a expune o simplă părere despre articol. E vorba de cei care înjură ziariştii şi cei care vor să manipuleze postând mai multe mesaje din acelaşi IP.

Nu o mai lungesc şi trec la subiect.

Mă trezesc cu următorul comentariu pe blog, la articolul despre miliţieni, după ce am scris despre lichele: „Licheaua este vânător de lichele!”. L-am raportat spam iniţial, în 2 februarie fără alte acţiuni. Astăzi dimineaţă îmi trece prin cap să verific IP-ul comentatorului care a semnat „blogger” şi aşa am avut u surpriză care m-a amuzat teribil.

Verific pe un site de căutare mai general, îmi spune : IP 213.177.7.180/ locaţie România, reţea Serviciul de Telecomunicaţii Speciale. Aoleu! Mai verific pe alt motor de căutare: STS Infrastructure, stsip.ro. Un site ceva mai bun mi-a indicat că tontălăul care a postat mesajul a stat la un calculator din Timiş conectat la net prin reţeaua naţionala STS.

Măi băieţi, măi prostovanilor, dacă tot citiţi ce scrie lumea pe bloguri şi nu vă puteţi abţine de la înjurături, încercaţi măcar să o faceţi cât de cât deştept. Vă dau un sfat. Căutaţi pe google „proxi server”, vă duce la nişte pagini web care vă generează IP-uri din lumea întreagă, să nu vă mai faceţi de kko.

citeşte şi:

Poveste cu organe: tablagiul şi colonelul miliţian (1)


De ce vânez lichele

Citește în continuare »

VOCEA BANATULUI Justiţia care îşi dă singură palme

In ancheta, justitie, mafie on Februarie 4, 2011 at 10:37 am

Justiţia este o treabă extrem de complicată şi serioasă. Mai ales acea parte care se ocupă cu infractorii. Până să ajungă infractorul în faţa judecătorului multe braţe ale Justiţiei trebuie să acţioneze. Serviciile secrete dau informaţii, poliţiştii adună probe, procurorii dirijează anchetele şi trimit în instanţă infractorii.

Uneori se întâmplă situaţii ciudate în care câte unul dintre braţe trage palme Justiţiei. Asta s-a întâmplat în Timiş, unde Poliţia şi Parchetul au ajuns cu dosarele penale blocate.

Informaţia a fost făcută publică chiar de procurorul general al României, Laura Codruţa Kovesi, care a venit la şedinţa de bilanţ a procurorilor. Situaţia descrisă de procurorul general arată halul în care a ajuns sistemul judiciar şi colapsul în care se află Poliţia.

Anul trecut procurorii timişeni nu au mai putut să facă nimic în dosare  pentru că nu au mai avut poliţişti cu care să lucreze. Poliţia Timiş a comunicat că nu mai sunt poliţişti, pentru că tot „efectivul” participă zilnic la operaţiuni în vămi, împotriva contrabandei.

Ce făceau toţi poliţiştii de la cercetări penale în vămi nu e clar. Cert e că bişniţarii de ţigări din pieţele Timişoarei au fost la fel de bine aprovizionaţi şi nu s-a întâmplat ca vreun agent din stradă să nu poată cumpăra ţigări ieftine.

A fost pentru prima dată în istoria  cunoscută a sistemului judiciar actual românesc când Poliţia comunică în scris, oficial, Parchetului că nu mai există niciun poliţist disponibil pentru a  lucra în dosare penale. Situaţia a ajuns la procurorul general şi apoi la ministrul Administraţiei şi Internelor, care a dispus control. S-au dat sancţiuni la Poliţia Timiş şi cazul a fost dat exemplu în toată ţara, prin reţeaua Infopol.

Câteva săptămâni sistemul a fost blocat, fapt fără precedent, care spune totul despre situaţia în care a ajuns statul român şi instituţiile lui vitale.

Interesant este că în perioada în care Poliţia Timiş a blocat anchetele penale pentru că a plasat toţi poliţiştii în vămi, comerţul cu ţigări de contrabandă a mers strună în pieţe.

Citește în continuare »

Poveste cu organe (3): Procurori fraieri puşi să prindă miliţieni şmecheri

In ancheta, justitie, mafie, misto on Februarie 4, 2011 at 5:35 am

Am fost în audienţă la prim-procurorul Ion Braşoveanu, şeful procuroarei Găluşcă Elena Bădică, cea care a emis rapid un NUP unui agent de poliţie acuzat de purtare abuzivă.

O Găluşcă

Modul în care madam Bădică a înţeles să instrumenteze dosarul e siderant. S-au audiat numai martorii serviţi de organul care răspunde la numele complet Constantin  Pamfiloiu. Ciudăţeniile din declaraţiile martorilor produşi de organul de Miliţie nu au atras atenţia procuroarei Bădică. Aceasta a înghiţit găluşcă după găluşcă şi a concluzionat la final că „fapta nu există”.

Procurorarea este atât de incompetentă încât în aceeaşi rezoluţie spune ba că „şoferul nu a avut actele la el”, ba că „a refuzat să prezinte actele”, fiind vorba de două situaţii clar diferite. Povestea cu „a spus că nu avea actele la el” e consemnată scris în procesul-verbal de amendă, iar cea cu „a fost recalcitrant şi a refuzat să prezinte actele” e din declaraţaiile martorilor livraţi chiar de organul cercetat. Nicio clipă procuroarea Găluşcă nu s-a întrebat de ce există o astfel de diferenţă şi cum se explică ea ?

Ca să înţelegeţi nivelul de incompetenţă al unor procurori puşi să ancheteze cei mai şmecheri poliţişti vă mai spun că doamnei Găluşcă Bădică nu i s-a părut ciudat nici faptul că poliţiştii şi martorii produşi susţin că organul Pamfiloiu a fost extrem de calm, iar „şoferul i s-a adresat  cu expresia agitatule”. Oare de ce ar spune cineva despre altcineva că e agitat, dacă el nu e ?

În fine, nu merită să pierdem mult vremea cu o „anchetatoare” care habar nu are pe ce lume trăieşte.

Un procuror adevărat

Merită să pierdem vremea însă cu nişte informaţii foarte interesante oferite de un procuror mult mai deştept decât doamna de mai sus. Desigur îi protejez identitatea. Omul mi-a explicat de ce greşesc când sunt siderat că un agent de poliţie poate să fie capabil să producă martori mincinoşi.

E simplu. În primul rând colegul de patrulă al unui agent nu va spune altceva decât cel acuzat. Dacă spune, se inculpă singur pentru că avea datoria să nu permită comiterea unei infracţiuni. Dincolo de asta e normal ca un poliţist să fie persoana care găseşte cel mai uşor martori mincinoşi. Tot timpul se găsesc persoane cu probleme care să vrea ca un poliţist să aibă o obligaţie la ei. Poliţistul rămâne dator. Cazurile de abuz sunt greu de dovedit, aduce reclamantul trei matori, poliţistul scoate patru şi aşa mai departe. Un poliţist şmecher aduce şi 10 martori mincinoşi dacă este cazul. Însă atunci când au încheiat acte în care s-au încurcat e o altă poveste”, explică procurorul nostru.

Omul are şi o perspectivă extrem de interesantă: „Opinia mea e că, dacă martorii poliţistului susţin sus şi tare că şoferul a făcut scandal, trebuie sancţionat poliţistul pentru neglijenţă în serviciu, întrucât avea datoria să aplice şi o amendă pe Legea 61 privind ordinea publică. A fost neglijent şi martorii lui indică asta!

Citește în continuare »

Poveste cu organe (2): „Pamfi” şi „fraierul de la casete”

In ancheta, mafie, misto, pamflet on Februarie 2, 2011 at 8:01 pm

Astăzi am stat de vorbă cu nişte băieţi deştepţi din Piaţa 700.

Nu am să le prezint identitatea, pentru că nu vreau să fie abordaţi de cineva înainte să discute cu ei procurorul care anchetează cazul. Băieţii mi-au făcut o relatare foarte interesantă despre un anumit „organ” de poliţie.

Scurt şi la obiect

Până la băieţii deştepţi o retrospectivă scurtă.

Eu: şofer în căutare de loc de parcare. Organul: Constantin Pamfiloiu, agent-şef, miliţian sadea, erect nervos că nu îi spun „Să trăiţi!”. Limbaj de Garcea, trage de mine, mă ameninţă cu încătuşarea. Totul pentru că atrag atenţia organului cu caschetă că nu îi permit să se „flambeze” la mine şi nu îi dau actele până când nu spune formula magică: „Bună ziua, sunt agentul-şef Căpşună Pamfiloiu, vă rog să prezentaţi la control cartea de identitate, permisul, talonul, asigurarea”.


FOTO: În zare biroul organelor, jos nişte maşini ale unor băieţi deştepţi

Organul s-a precipitat probabil pentru că nu ştie ce dracu înseamnă „flambat”. Sigur credea că l-am înjurat! A stat opt minute în postul de poliţie după ce a luat contact frontal cu cuvântul „flambat”. A sunat mulţi prieteni, nimeni din cercul lui social nu l-a lămurit ce e aia.

Google şi dexonline.ro = prea mult pentru un organ, fie el şi agent-şef.

Organul Pamfiloiu mă caută îmbujorat de nervi prin parcare. Vrea să-mi arate că e cel mai tare … din parcare. Face circ. Află prin staţie cine sunt într-un final istovitor şi devine flasc, îmi spune că pot să plec.  Nu mai vreau eu să plec şi îi cer să încheie un act.


Poză de Miliţie: colonelul Gheorghe Popescu, cu poşetuţă şi agentul Căpşună cu „ciocaţi” de cocalar

Organul refuză şi pleacă. Eu îl reclam în scris la conducerea Inspectoratului de Poliţie Timiş. Organul produce din birou un proces-verbal de sancţiune în care scrie, negru pe alb: „A oprit neregulamentar, i s-au cerut actele, a spus că nu are actele la el, a fost amendat pentru că nu avea actele”. Martor asistent un individ pe care nimeni nu l-a găsit până acum. Nu zău !?

Corpul de control face un supercontrol şi apoi decide că e treaba procurorului să ancheteze cazul. Procurorul, la fel de profi, nu mă audiază pe mine, nici alţi martori propuşi de mine.

Citește în continuare »

Avocatul Florin Kovacs: „Cei care hărţuiesc jurnalişti trebuie să plătească scump pentru asta!” Factura de astăzi: 104 milioane

In Apărare în procese de presă, jurnalism, justitie, libertatea de exprimare, mafie on Ianuarie 19, 2011 at 5:17 pm

video: emisiune TVR Timişoara despre escrocheria în care e implicată şi Safta Criste

104 de milioane este factura pentru procesul de calomnie şi insultă deschis aiurea de Safta Criste, nevasta fostului procuror general al României, Mircea Criste.

Judecătoria Timişoara a admis declanşarea procedurilor de executare silită împotriva notarului public Safta Criste, soţia fostului procuror general al României, Mircea Criste. Procedurile de executare au fost cerute de Casa de Avocatură Kovacs & Covaci, pentru suma de 6.200 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată. S-a pus punct astfel unui război de hărţuire derulat pe perioada a aproape patru ani.

Citeşte aici minuta sentinţei prin care s-a decis că Safta Criste nu are dreptate

„Vor ajunge toţi să plătească!”

La suma iniţială se adaugă 3.200 de lei onorariu de avocat pentru procedura de încuvinţare a executării silite şi 1.000 de lei onorariul executorului judecătoresc. Doamna Safta Criste, la fel ca toţi cei care deschid gratuit procese împotriva jurnaliştilor, trebuie să înţeleagă că plătesc scump pentru asta. Noi ne asigurăm că vor ajunge toţi să plătească!”, a declarat avocatul Florin Kovacs.

Conturi blocate

Astăzi am semnat documentele care permit unui executor judecătoresc să blocheze conturile soţiei fostului procuror general sau să-i scoată la vânzare proprietăţile pentru recuperarea banilor. Safta Criste este a doua persoană care m-a hărţuit în instanţe pentru articolele mele şi care ajunge să plătească sume consistente pentru aceste demersuri. Citește în continuare »

Manual de manipulare pe web împotriva jurnaliştilor incomozi

In jurnalism, libertatea de exprimare, mafie on Ianuarie 17, 2011 at 3:23 pm

Acum 15 ani erau anonimele scrise la maşina şi semnate „un grup de cetăţeni” sau scrisorile cu majuscule înşirate de foi „dictando”, cu creion chimic. Acum există internetul cu „anonimele” trimise pe mail sau comentariile înşirate sub nume fictive după articole.

Şi atunci, la fel ca şi acum, mesajul anonim era însoţit de intervenţii abile pe lângă patronatul redacţiei sau pe lângă acei directori care nu ştiu codul genetic al jurnalismului sau, vorba unui mare clasic al presei româneşti: „nu au ziaristica în sânge”.

Unii plâng, alţii râd

Când dai ceva tare în ziar se întâmplă două lucruri. Cei despre care ai scris plâng şi apoi fac scandal. Cei care îi cunosc râd şi apoi îi sună pe primii să le spună cât de ticălos e ziaristul”, îmi spunea un coleg şi amic din presa timişoreană acum câţiva ani.

Am  experimentat la zeci de articole justeţea acestei afirmaţii. În cele mai multe dintre cazuri „scandalul” a cunoscut forme similare, hărţuirea prin procese fiind numitor comun. Un alt element comun sunt încercările de intimidare prin intervenţii la patronat sau managementul firmei, care pot provoca probleme foarte mari. Şi mai este ceva, de multe ori astfel de manevre sunt puse în scenă cu actori care provin chiar din lumea presei. Este vorba de personaje care au renunţat la jurnalism pentru bani sau putere, dar mai pot poza în jurnalişti.

A abdicat de la principii

Vă voi da un exemplu de manevră tipică. Din păcate pentru breasla noastră în spatele manevrei se află un „regizor” care a renunţat să mai creadă în principiile pentru care noi, jurnaliştii, ne trezim în fiecare dimineaţă şi mergem la redacţie. Numele persoanei nu e important, importante sunt faptele, ca mod de operare.

Secvenţa pe care o descriu acum s-a consumat pe web după ce am publicat un editorial despre Mircea Criste, fostul procuror general al României. Arătam cum s-a prezentat la Parchet fostul şef suprem al procurorilor în momentul în care soţia lui, notăriţa Safta Criste, a fost cercetată pentru acte întocmite în cabinetul ei notarial pentru mafia imobiliară.

Când un editorial deranjează …

Editorialul mai explica de ce scrie Adevărul de Seară despre mafie şi spunea că anchetele vor continua, chiar dacă în acele zile un judecător produsese o sentinţă aiuritoare în care cerea anchetarea subsemnatului pentru dezvăluirile despre Safta Criste. Sentinţă anulată după jumătate de an de o instanţă superioară şi declarată ilegală.

Manipularea de la miezul nopţii

În 48 de ore de la apariţia editorialului, în creierii nopţii, au fost postate 10 comentarii din acelaşi IP: 95.77.23.18, ştim proprietarul dar nu asta e important. Important este că toate comentariile sugerau că în spatele articolelor se află alt interes decât cel public.

Şapte dintre ele sunt grăitoare. Ele au fost postate în numele unor persoane onorabile şi importante din oraş, care habar nu aveau că numele lor sunt folosite pentru o astfel de manevră.

Manevra începe în ton politicos

Citește în continuare »

Intimidările „naşului” Ionelaş Cârpaci şi ale lui Mircea Criste, fost procuror general al României

In Apărare în procese de presă, democratie, jurnalism, justitie, mafie, video on Ianuarie 8, 2011 at 7:20 am

Dezvăluirile privind activităţile mafiei imobiliare din Timişoara au provocat reacţii dure prin care  cei vizaţi au încercat pe toate căile să blocheze continuarea anchetelor jurnalistice şi să intimideze.

Pe de o parte „naşul” Ionelaş Cârpaci a folosit metode  de interlop, ameninţări, atitudine agresivă şi cam tot ce încearcă astfel de indivizi.

De partea cealalta Mircea Criste, fost procuror general al României, a acţionat cu metodele gulerelor albe: hărţuiri prin sistemul judiciar şi presiuni pe alte căi mult mai subtile.

Nu bravez să spun că m-a durut în cot de aceste presiuni. Mi-a fost frică să nu o încasez fizic sau chiar mai rău. M-am temut de o condamnare obţinută prin trafic de influenţă sau mită, m-am temut că ajung să fiu dat afară de la ziar. Am trecut prin toate cu teamă dar şi cu hotărârea de a continua. Asta pentru că am avut, în cele mai grele momente, sprijinul a doi prieteni, oameni deosebiţi. Determinarea lor de a mă susţine a făcut diferenţa . Vorbesc de avocatul Florin Kovacs şi de Sabin Orcan, şeful meu de la Bucureşti.

Am continuat şi am reuşit să trec peste tot. Ionelaş a fost arestat şi trimis în judecată. Justiţia a respins toate încercările de intimidare ale lui Mircea Criste. Eu îmi văd  de treabă la ziar.

Studiind documentele din procesul pe calomnie şi insultă deschis împotriva mea  de nevasta lui Mircea Criste, fostul procuror general al României, notăriţa Safta Criste, am constatat că nu doar articolele din Evenimentul Zilei au deranjat-o, ci şi două intervenţii în emisiunea Naşul
Citește în continuare »

Cum îşi pierd unii vremea

In Apărare în procese de presă, democratie, editorial, jurnalism, justitie, libertatea de exprimare, mafie on Ianuarie 7, 2011 at 4:00 pm

În urmă cu jumătate de an aflam cu stupoare că judectoarea Loredana Bratiş de la Secţia Penală a Judecătoriei Timişoara a decis că trebuie să fiu anchetat pentru insultă şi calomnie, la plângerea nevestei fostului procuror general al României, Mircea Criste.

Doamna Safta Criste primise până atunci de la Parchetul Judecătoriei Timişoara, de două ori, răspunsul că nu are dreptate, dar a s-a adresat instanţei, unde a găsit mai multă „înţelegere”.  La vremea respectivă am considerat decizia magistratului Loredana Bratiş ca fiind una ilegală şi incorectă.

Am şi scris pe tema aceasta un editorial.

Situaţia era de-a dreptul hilară. Informaţiile pentru care doamna Safta Criste insista să fiu anchetat fuseseră verificate de o anchetă judiciară în urma căreia 13 persoane au fost trimise în judecată, câţiva arestaţi şi chiar doamna în cauză fusese pusă sub urmărire de procurori. Judecătoarea Loredana Bratiş a decis însă că trebuie să fiu anchetat.

Am contestat decizia la Tribunalul Timiş şi ieri instanţa superioară a anulat-o.

Tribunalul mi-a dar dreptate, a admis în totalitate recursul.  Mai jos este editorialul scris în Adevărul de Seară pe această temă, în care am dorit să arăt cititorilor ce presiuni se fac şi care sunt legăturile mafiei în Justiţie!

VOCEA VESTULUI Cum îşi pierd unii vremea

28 IULIE 2010

Curtea de Apel Timişoara a decis ieri să-l mai ţină 30 de zile în arest pe Ionelaş Cârpaci, acuzat de escrocherii de milioane prin fabricarea unor moştenitori fictivi pentru terenuri ale statului. Mai este arestată o persoană şi sunt verificaţi notari publici.

Cel mai cunoscut notar este Safta Criste, soţia fostului procuror general al României, Mircea Criste. Onorabilul profesor universitar Mircea Criste nu s-a jenat să facă o vizită şefului procurorului care anchetează mafia imobiliară.  Până acum nimeni din DNA sau CSM nu şi-a pus problema încadrării juridice a gestului domnului profesor Criste de a da de pereţi cu uşa Parchetului care îi cercetează soţia.

Doamna Criste a susţinut că a făcut numai un contract cu Ionelaş. Adevărul de Seară a descoperit altele. Unele pe numele lui Ionelaş, altele pe numele Stanca Mirela, soţia lui Ionelaş. Cel mai baban este unul de un milion de euro, pentru un teren de la marginea oraşului. Dacă le avem noi, le au şi procurorii care anchetează cazul Ionelaş, ceea ce nu sună bine pentru liniştea doamnei Safta şi tâmplăria Parchetului Curţii de Apel Timişoara.

Adevărul de Seară urmăreşte dosarul pentru că e vorba de un fenomen care a scandalizat un oraş întreg. S-au furat terenuri ale statului şi au fost prejudiciate ireversibil firme private. Zeci de timişoreni care au cumpărat apartamente noi s-au trezit cu dreptul de proprietate aruncat în aer. S-au vehiculat mulţi bani a căror provenienţă nu este clară.

Au beneficiat financiar de pe urma acestor afaceri cabinete notariale care exercită o autoritate de stat şi care s-au îndepărtat de misiunea de a respecta legea. Acestea sunt doar unele dintre efectele activităţilor mafiei imobiliare ţigăneşti, numai în dosarul în care este arestat preventiv baştanul Cârpaci.

Dincolo de acest caz concret, sunt sute de timişoreni terorizaţi de clanurile ţigăneşti în alte zeci de cazuri. Baştanii nu s-au sfiit să ameninţe în gura mare pe stradă sau pe holurile Palatului de Justiţie. Centrul Timişoarei a fost pur şi simplu înhăţat de clanurile Cârpaci, Covaci şi Stancu prin cele mai agresive metode posibile şi cu bani produşi prin metode neclare. Baştanii clanurilor sfidează un oraş întreg în lux, fără a da socoteală nimănui despre impozitele pe care nu le plătesc şi mai ales despre legalitatea surselor din care produc milioane de euro.

Interesul public şi jurnalistic pentru acest fenomen este incontestabil. Nu poţi să te numeşti jurnalist şi să ignori acest subiect în Timişoara.

Toate cele de mai sus sunt argumente simple pe care soţii Criste nu le înţeleg. Se iluzionează că dacă fac presiuni obţin ceva.

Preocuparea preşedintei Secţiei Penale a Judecătoriei Timişoara, Loredana Bratiş, a fost să emită o sentinţă aiuritoare, care ar intimida numai un novice. Doamna Bratiş e convinsă că trebuie anchetaţi aspru jurnaliştii care tulbură liniştea şi onoarea familiei Criste dacă scriu despre mafia baştanilor.

Doamna Bratiş, domnule Criste, zău că vă pierdeţi vremea!

%d blogeri au apreciat asta: