despre jurnalism

Ziarele, televiziunile şi posturile de radio sunt controlate de persoane şi corporaţii, dar libertatea cuvântului ne aparţine nouă şi nimic nu poate să o îngrădească, dacă noi nu vrem asta.

Desigur, oricine poate scrie si posta pe internet ceea ce vede. Toti pot fi <cetateni jurnalisti>. Sa ridice mana cine ar merge la un <cetatean dentist>”- David Randall

Sint ziarist, nu ma intereseaza daca mesajul meu ajunge la cititor prin intermediul unui ziar tiparit, al unui ecran, al unui telefon mobil, sau printr-un proces telepatic” – David Randall

Întotdeauna apucă cititorul de gât în primul paragraf, afundă-ţi degetele în beregata lui în cel de-al doilea şi ţintuieşte-l de perete până la ultimul rând” – Paul O`Neill, scriitor american

Pentru orice jurnalist american care se documentează în mod onest, există un altul afectat de ipocrizia obiectivităţii. Pentru orice ziarist african care scuipă minciunile guvernului, există un altul care îşi riscă viaţa pentru a publica adevărul. Pentru orice reporter rus care demască corupţia există un altul care câştigă bani murdari scriind articole ce conţin publicitate mascată. Şi pentru orice gazetar englez care utilizează truisme brute în titluri umflate, există un altul care penetrează ceaţa secretomaniei guvernamentale. Nu există decât jurnalism de bună şi de proastă calitate!” – David Randall, Jurnalistul Universal.

Autocritică

De ce vânez lichele

Fiecare jurnalist din ţara aceasta ar trebui să-şi urmărească articolele pe web, să vâneze lichelele şi să le trimită înapoi în adâncul grotei din care sunt ieşite. Fiecare redactor-şef are datoria să-şi apere colegii de jigniri sau manipulări. Acestea sunt alte motive pentru care zilnic vânez lichele.
citeşte în continuare!

Manual de manipulare pe web împotriva jurnaliştilor incomozi

Acum 15 ani erau anonimele scrise la maşina şi semnate „un grup de cetăţeni” sau scrisorile cu majuscule înşirate de foi „dictando”, cu creion chimic. Acum există internetul cu „anonimele” trimise pe mail sau comentariile înşirate sub nume fictive după articole.
Citeşte în continuare!

Siderant, degradant, penibil, abject

Citesc zilele acestea nişte texte produse de persoane care şi-au pus eticheta de jurnalişti. Sunt „articole” care atacă la modul cel mai abject poliţiştii sub acoperire care au lucrat în vama Moraviţa, la dosarul şpăgii de la graniţă. Numele agenţilor sunt prezentate public, sunt expuse fotografii cu ei, mai mult chiar, o poliţistă care a lucrat la caz este acuzată că e protagonistă de filme porno şi se prezintă chiar şi o fotografie cu o femeie care face sex oral. Ceva mai abject nu am văzut din anii de liceu, când citeam pentru amuzament România Mare. Este cea mai murdară campanie dusă pentru susţinerea mafiei, în Timişoara.
Citeşte în continuare!

Supermarket

Ambalajul cel mai bun, preţul cel mai avantajos şi mai ales locul cel mai aproape de ochiul consumatorului sunt cele care vor vinde produsul, mult mai bine decât conţinutul. Pe web un articol prost cu un titlu bun se vinde mai bine decât un articol genial cu titlu slab. Hompage-ul este şi el un supermarket. Cine are articolul mai sus pe raft, vinde mai bine.
Citeşte în continuare!

Atentie la ora exacta!

Am citit ieri din nou Jurnalistul Universal, o fac de fiecare dată când simt că încep să uit pentru ce am ales să practic această meserie. Şi în jurul nostru se construieşte o lume cu ziduri foarte înalte, care te fac să uiţi uşor ce înseamnă de fapt jurnalismul.

Citeşte în continuare!

De ce scot la licitaţie casa afaceristului Mălăieşteanu

Cred cu tărie că nimeni nu se va lupta niciodată pentru dreptul nostru de a putea să ne facem liniştiţi meseria. Cred în democraţie şi de aceea am convingerea că aceasta este calea prin care putem să ne câştigăm singuri puterea şi poziţia pe care jurnaliştii o merită în societate. citeşte în continuare!

Kafka în stare pură! O poveste despre jurnalism şi justiţie

Ancheta privind cazul timişoreanului Iacob Schein m-a adus în una dintre cele mai ciudate şi provocatoare ipostaze din cariera de 15 ani de jurnalist. Este o poveste care merită citită de orice jurnalist. Dincolo de experienţa personală interesantă, prin care poate trece orice ziarist din România, povestea arată şi ce situaţii ciudate poate produce Justiţia. citeşte în continuare!

Emisiunea „LIBER SA SPUN”, radio3net.ro „Florian Pitis”
4 decembrie 2010, de Nicoloeta Balaci
Jurnalismul de investigatie, sau cum tresari cand iti suna cineva la usa

Astazi am dedicat emisiunea “Liber sa spun” jurnalismului de investigatie. Pare un subiect exotic, pana te uiti in ochii unor colegi care au facut ceva mai mult decat 3 anchete in piata sau au pus un microfon ascuns la un ghiseu. Invitatii mei au fost Malin Bot (redactor sef, Adevarul de seara, Timisoara – si ii multumesc ca a strabatut 500 de km pentru emisiune) si Tiberiu Lovin (Reporter virtual).
Citeste intregul text pe blogul emisiunii!

3 gânduri despre “despre jurnalism

  1. Pingback: EXCLUSIV Irinel şi Monica la braţ în cel mai mare supermarket VIDEO « Libertatea cuvântului ne aparţine nouă şi nimic nu poate să o îngrădească, dacă noi nu vrem asta. Mălin Bot. Jurnalist

  2. Pingback: Ipocrizie și aroganță « Libertatea cuvântului ne aparţine nouă şi nimic nu poate să o îngrădească, dacă noi nu vrem asta. Mălin Bot. Jurnalist

  3. Pingback: Ipocrizie și aroganță « Libertatea cuvântului ne aparţine nouă şi nimic nu poate să o îngrădească, dacă noi nu vrem asta. Mălin Bot. Jurnalist

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s