Malin Bot

România mea şi România lor

In ganduri, Uncategorized on noiembrie 14, 2010 at 8:20 pm
Mă găsești și pe Facebook!

Mă găsești și pe Facebook. Click aici, pentru a ajunge pe pagina mea!

Acum câteva luni, un cititor a comentat pe net un articol despre şmecherul cu Ferrari, Adrian Cocoană, cel care a ucis pe trotuar un tânăr inginer IT, Lucian Reja.

Malin Bot | Create Your Badge

Trăim în două Românii. Una este cea a şmecherilor care îşi fac de cap şi calcă în picioare, nepedepsiţi, orice lege sau limită de bun-simţ. A doua Românie este cea a lui Lucian Reja. Un tânăr inginer angajat la o companie multinaţională, care ştia că viaţa înseamnă muncă, decenţă, respect pentru alţii”.

În seara în care Cocoană a scăpat de sub control bolidul şi l-a ucis pe Lucian Reja s-au ciocnit cele două Românii. Lucian a încetat să existe şi cu el a murit o bucăţică din România noastră.

Cocoană a rămas în lumea lui. A fugit, a stat puţin la arest, a fost apoi eliberat de judecătorii arestaţi mai târziu pentru şpagă. A primit o pedeapsă pe care o contestă. A ucis un om şi nu crede că trebuie să-şi asume vreo răspundere. Trăieşte viaţa mai departe, fericit.

Malin Bot | Create Your Badge

România lui Cocoană este de fapt ţara pe care o urâm atât de mult. Ea nu este ţara noastră, dar ucide încet patria căreia îi aparţinem. Ne-am născut şi trăim între aceleaşi graniţe, pe acelaşi pământ, dar în două ţări total diferite. România lui Cocoană nu este doar ţara şmecherilor.


 

Poți să mă urmărești și pe Google+

 Click pe poză pentru G+



Este şi ţara politicienilor corupţi, care ne sacrifică pentru banii şi puterea lor.

Este ţara judecătorilor şi procurorilor care au devenit magistraţi pentru a-şi umple buzunarele din bişniţă cu dreptatea.

Calcă Traian Băsescu exact pe urmele lui Dan Voiculescu? ”Telepatia” și ”Binomul” sunt, de fapt, același lucru?

In editorial, mafie, politica, Uncategorized on septembrie 23, 2016 at 6:41 am

Calcă Traian Băsescu exact pe urmele lui Dan Voiculescu? ”Telepatia” și ”Binomul” sunt, de fapt, același lucru?

Îl mai țineți minte pe acel Traian Băsescu, președinte în funcție, care spunea la Cotroceni că între libertatea fratelui și independența Justiției, alege independența Justiției?

Mai este vreo legătură între acel Traian Băsescu și cel de azi?

La scara istorică, ziua de 14 iunie 2014, este o zi care va intra în manuale. Este ziua în care Președintele României în funcție, de la Palatul Cotroceni, confirmă oficial independența totală a Justiției și insistă pe respectarea principiilor statului de drept.


Citți și:

În momentul halucinant când mi s-a spus că Antena 3 e un exemplu de urmat am realizat că nu mai am nici un viitor la EVZ. Explicațiile pe care le datorez publicului



Nu o făcea într-un context simplu. O făcea într-o situație extrem de complicată, în mijlocul unei anchete judiciare care îi viza fratele, fiind iminentă emiterea unui mandat de arestare pentru acesta.

Niciun alt șef al statului român nu a mai făcut așa ceva și pentru asta acel moment este de referință.




A fost un moment important, la scara istorică, pentru că șeful statului a spus și demonstrat că pentru el nimic nu e mai important decât ideea că Justiția trebuie să fie independentă și că nimeni nu e protejat de ea.

În 19 iunie 2014 Traian Băsescu a susținut la Cotroceni acest discurs de 6 minute în care a scris istorie după părerea mea.

”Nu sunt dispus să cred decât în varianta Justiției și nu în varianta fratelui meu. Nu pentru că nu am încredere în el, dar într-un stat de drept varianta Justiției este cea adevărată. Așa că nu mă voi transforma într-un avocat al lui…

Plec de la premisa că în fața Justiției, indiferent cum ne cheamă sau ce funcție avem, toți suntem egali, iar faptul că ești fratele președintelui nu te scutește de responsabilitatea în fața Justiției și a legii. Sper ca varianta fratelui meu să fie cea reală, dar sper. Varianta în care voi crede va fi cea a Justiției…

Între nevoia de consolidare a Justiției și reflexul firesc de a-ți apăra fratele, aleg consolidarea Justiției”

Astăzi, între nevoia de consolidare a Justiției și reflexul firesc de a-și apăra copilul, Traian Băsescu alege să-și apere fiica.

În momentul halucinant când mi s-a spus că Antena 3 e un exemplu de urmat am realizat că nu mai am nici un viitor la EVZ. Explicațiile pe care le datorez publicului

In democratie, editorial, ganduri, jurnalism, libertatea de exprimare, mafie on septembrie 4, 2016 at 8:14 pm

Săptămâna ”sabatică” pe care am vrut să o petrec meditând după plecarea de la EVZ s-a transformat într-una ”sălbatică”, nu neapărat în sensul rău al cuvântului. Tot ce mi-au transmis sute și sute de cititori m-a determinat să scriu rândurile de mai jos.

Voiam să plec fără prea multe explicații de la EVZ și de aceea luni, 29 august 2016, am anunțat pe Facebook că am decis să plec. A fost un anunț scurt.

Chiar m-a luat prin surprindere reacția de pe Facebook

Dădusem și o mică declarație colegei Iulia Bunea, de la Pagina de Media, în care am explicat că nu pot expune toate motivele pentru care am luat această decizie. Nu vreau să-i afectez pe colegii de la EVZ care încearcă să-și facă meseria cum pot ei mai bine, dansând pe vârfuri printr-o ”politică editorială” tot mai bizară îndreptată împotriva valorilor și principiilor pentru care publicul EVZ ne căuta în fiecare dimineață.

A fost o decizie foarte grea pentru că la EVZ am petrecut cel mai mult timp din cei 22 de ani de cariera jurnalistică, în epoca Ringier și ultimii patru ani în epoca Andronic.

Nu m-am așteptat ca decizia aceasta, declanșată și de îndepărtarea mea din emisiunea de la B1 TV, să provoace un asemenea val de reacții pe rețele sociale și solidaritatea unor colegi din presă care au scris câteva articole pertinente, spunând lucruri pe care eu nu le prezentasem public, dar care erau cunoscute bine în redacție și au reprezentat motivele plecării mele.

Le-au aflat de la alți colegi care simt și ei, la fel ca mine, că nu este deloc în regulă ce se petrece acum la EVZ și asta le provoacă revoltă amestecată cu deznădejde. Revoltă, pentru că nu e posibil să vezi cum EVZ apără mafia din politică, cum face jocuri perverse ale unor politicieni putred de corupți.

Tot ce veți citi mai jos sunt lucruri pe care le-am discutat deschis în redacție cu colegii mei. Pentru fiecare informație există ”martori oculari” care au trecut alături de mine prin aceste momente.

Ion Cristoiu și transformarea EVZ în ceva greu de digerat

Chiar dacă Ion Cristoiu e fondatorul publicației,  este siderant totuși să citești în EVZ ”opinii” împotriva Ambasadei SUA scrise într-un ton care să-ți aducă aminte de ”textele” din România Mare în care Vadim înjura diplomații americani sau de emisiunile de la Antena 3, din anul de grație 2012 când se pregătea ofensiva USL pentru stoparea dosarelor împotriva marilor corupți.

Atunci Voiculescu nu mai știa cum să genereze ură în societate și împotriva tuturor ambasadelor care susțineau deschis operațiunile DNA. Nu vă imaginați că cineva m-a întrebat vreodată ce părere am, fiind totuși coordonatorul publicației online. Nici opinia cititorilor nu a contat. Mii de comentarii în care publicul EVZ își exprima revolta dispăreau de pe site șterse de persoane asupra cărora nu mai aveam niciun control.

Știu că unii vor spune că Ion Cristoiu e un jurnalist prea mare pentru ca Mălin Bot să-și permită să-l contrazică, dar acesta este purul adevăr și trebuie să-l spun.

Unul dintre motivele pentru care am decis să plec a fost că mă săturasem să-mi fie silă aproape în fiecare dimineață când vedeam cum EVZ publică încă un text care părea dictat de Vadim Tudor de pe Lumea Cealaltă sau de Dan Voiculescu din celula de la Rahova.

Vorbisem cu Simona Ionescu în ziua plecării 40 de minute

%d blogeri au apreciat asta: