Un magistrat al Judecătoriei Timişoara a emis o sentinţă civilă care stabileşte limitele protecţiei de care se bucură jurnaliştii. Conform judecătoarei Laura Rudăreanu Mihancea jurnaliştii au dreptul să exagereze pentru a atrage atenţia asupra chestiunilor de interes public. Magistratul a mai decis că buna-credinţă a jurnalistului este prezumată, acesta nefiind nevoit să o dovedească dacă este acuzat în instanţă şi că persoanele publice pot fi criticate mult mai dur pentru că îşi asumă o poziţie criticabilă.
Magistratul citat a motivat, pe şase pagini, motivele pentru care respinge toate pretenţiile lui George Ciuhandu, fiul primarului Timişoarei, Gheorghe Ciuhandu. Judecătoria a judecat a doua oară procesul în care s-a emis această sentinţă. Ciuhandu a dat în judecată Evenimentul Zilei în anul 2007, dar şi pe „pârâtul Mălin Bot”.
CLICK AICI PENTRU SENTINTA COMPLETĂ!
UPDATE Coincidenţele ciudate, tupeul clanului Ciuhandu, mafiotul Cârpaci, presiunile lui Mircea Criste
Apărarea a fost asigurată de Casa de Avocatură Kovacs & Covaci. Interesele familiei Ciuhandu au fost susţinute de casa de avocatură a controversatului decan de la Facultatea de Drept, Radu I. Motica.
Ciuhandu junior şi Ionelaş Cârpaci
Ciuhandu junior a cerut Justiţiei să-i fie achitate daune, dar a emis şi alte pretenţii ciudate. Acesta voia ca judecătorii să dispună „oprirea oricăror dezvăluiri” despre firma în care fiul primarului este acţionar şi nevasta director, dar şi publicarea în 10 ediţii consecutive a unei eventuale sentinţe care să-i fie favorabile. Procesul a venit după un articol care descria existenţa unui certificat de urbanism, cerut de firma fiului primarului pentru o vilă a baştanului Ionelaş Cârpaci.
Clanul Ciuhandu şi clanul Cârpaci
Articolul mai arăta că primarul Gheorghe Ciuahndu a refuzat categoric să permită accesul la informaţiile din dosarul de urbanism şi că Ionelaş căuta pe orice cale să modifice imobilul, care e monument istoric. Ciuhandu junior nu a negat existenţa certificatului de urbanism, dar a susţinut că a lucrat pentru un „investitor” şi nu pentru Ionelaş. Acesta a mai susţinut în faţa instanţei că i-a scăzut la jumătate cifra de afaceri din cauza articolului cu pricina.
Probe administrate
Ciuhandu junior a prezentat documente de urbanism oferite chiar de instituţia condusă de tatăl lui. Acesta a mai adus ca martor un administrator de firmă care a spus în faţa instanţei că el a solicitat certificatul de urbanism, dar care nu a putut aduce un contract între el şi firma fiului primarului. Avocaţii lui Ciuahndu au mai depus la dosar un bilanţ contabil din care rezultă că, în anul 2007 cifra de afaceri a firmei s-a înjumătăţit, clamând că este o scădere provocată de articolul citat.
Apărarea a audiat redactorul-şef al ediţiei regionale EVZ, a solicitat audierea subsemnatului. Au mai fost depuse articole publicate de alte redacţii despre firma fiului primarului, unde asociaţi sunt membrii PNŢCD şi care a beneficiat de spaţii şi bani din partea unor regii ale Primăriei Timişoara, sub administraţia Ciuhandu. S-au mai depus, de la Registrul Comerţului, valorile profitului/cifrei de afaceri pe anii 2008 şi 2009 care erau triple faţă de valorile din 2007. S-au mai depus 50 de pagini de practică judiciară a Curţii Europene a Drepturilor Omului în litigii similare.
Clanul popularilor
Judecătoria: Jurnaistul nu poate fi cenzurat decât în condiţii speciale
Instanţa timişoreană a stabilit că respinge toate pretenţiile lui Ciuahndu. Argumentele invocate sunt foarte importante pentru că trasează limitele clare ale protecţiei jurnaliştilor. Astfel, magistratul a stablit că orice sentinţă împotriva unui jurnalist generează cenzură şi ca atare trebuie luată numai în cazuri speciale şi foarte bine justificate. Cei care cer cenzurarea unui jurnalist trebuie să facă dovada clară că acesta a acţionat cu rea-credinţă.
Cum a actionat mafia imobiliară a baştanilor din Timişoara
„Buna credinţă a jurnalistului este prezumată acesta nefiind obligat a proba acest aspect”, se arată în sentinţa 8.800 din 8 aprilie 2011. „Libertatea jurnalistică poate să comporte anumite inexactităţi, exagerări, când subiectele discursului jurnalistic sunt de interes public iar reaua credinţă nu a fost dovedită”, mai spune magistratul. Acesta a mai spus că în veme ce faptele pot fi dovedite, adevărul judecăţilor de valoare nu se poate dovedi. „Judecăţile de valoare nu pot fi cenzurate fără a se aduce atingere principiului libertăţii presei”, spune magistratul.
Dacă cei vizaţi de articol refuză să ofere explicaţii, nu mai pot cere daune
Judecătoria a mai instituit un principiu important pentru jurnalişti. În cazul judecat primarul Ciuhandu şi fiul lui au refuzat să ofere informaţii despre certificatul de urbanism. Ulterior au cerut daune. Magistratul a decis că cei care refuză să ofere informaţii nu pot imputa apoi jurnalistului eventuale inexactităţi. „Ziaristul a contactat sursele care i-ar fi putut oferi informaţii suplimentare, faptul că nu s-a bucurat de o colaborare din partea lor nu poate fi imputat autorului articolului, sub niciuna din formele vinovăţiei şi nu denotă nici rea-credinţă”, se arată în sentinţa citată.
Persoanele publice pot fi dur criticate
Un al treilea principiu stabilit de instanţă este că cei care aleg funcţii publice nu pot cere daune, dacă sunt ţinta unor critici dure. Judecătorul a decis că în astfel de cazuri jurnalistul are dreptul să acţioneze în limite mult mai largi decât cele aplicabile unui simplu cetăţean. „Limitele criticii acceptabile sunt mai largi în privinţa persoanelor publice, decât în raport cu cetăţenii obişnuiţi, deoarece acestea acceptă în mod voluntar şi conştient faptul că sunt subiect de observaţie din partea jurnaliştilor şi prin aceştia din partea publicului”, spune sentinţa.
Proces civil deschis cu tupeu de Ciuhandu junior
Citeşte alte materiale, vezi înregistrări video şi află alte detalii interesante:
Mălin Bot, jurnalist independent 