În momentul halucinant când mi s-a spus că Antena 3 e un exemplu de urmat am realizat că nu mai am nici un viitor la EVZ. Explicațiile pe care le datorez publicului

Săptămâna ”sabatică” pe care am vrut să o petrec meditând după plecarea de la EVZ s-a transformat într-una ”sălbatică”, nu neapărat în sensul rău al cuvântului. Tot ce mi-au transmis sute și sute de cititori m-a determinat să scriu rândurile de mai jos.

Voiam să plec fără prea multe explicații de la EVZ și de aceea luni, 29 august 2016, am anunțat pe Facebook că am decis să plec. A fost un anunț scurt.

Chiar m-a luat prin surprindere reacția de pe Facebook

Dădusem și o mică declarație colegei Iulia Bunea, de la Pagina de Media, în care am explicat că nu pot expune toate motivele pentru care am luat această decizie. Nu vreau să-i afectez pe colegii de la EVZ care încearcă să-și facă meseria cum pot ei mai bine, dansând pe vârfuri printr-o ”politică editorială” tot mai bizară îndreptată împotriva valorilor și principiilor pentru care publicul EVZ ne căuta în fiecare dimineață.

A fost o decizie foarte grea pentru că la EVZ am petrecut cel mai mult timp din cei 22 de ani de cariera jurnalistică, în epoca Ringier și ultimii patru ani în epoca Andronic.

Nu m-am așteptat ca decizia aceasta, declanșată și de îndepărtarea mea din emisiunea de la B1 TV, să provoace un asemenea val de reacții pe rețele sociale și solidaritatea unor colegi din presă care au scris câteva articole pertinente, spunând lucruri pe care eu nu le prezentasem public, dar care erau cunoscute bine în redacție și au reprezentat motivele plecării mele.

Le-au aflat de la alți colegi care simt și ei, la fel ca mine, că nu este deloc în regulă ce se petrece acum la EVZ și asta le provoacă revoltă amestecată cu deznădejde. Revoltă, pentru că nu e posibil să vezi cum EVZ apără mafia din politică, cum face jocuri perverse ale unor politicieni putred de corupți.

Tot ce veți citi mai jos sunt lucruri pe care le-am discutat deschis în redacție cu colegii mei. Pentru fiecare informație există ”martori oculari” care au trecut alături de mine prin aceste momente.

Ion Cristoiu și transformarea EVZ în ceva greu de digerat

Chiar dacă Ion Cristoiu e fondatorul publicației,  este siderant totuși să citești în EVZ ”opinii” împotriva Ambasadei SUA scrise într-un ton care să-ți aducă aminte de ”textele” din România Mare în care Vadim înjura diplomații americani sau de emisiunile de la Antena 3, din anul de grație 2012 când se pregătea ofensiva USL pentru stoparea dosarelor împotriva marilor corupți.

Atunci Voiculescu nu mai știa cum să genereze ură în societate și împotriva tuturor ambasadelor care susțineau deschis operațiunile DNA. Nu vă imaginați că cineva m-a întrebat vreodată ce părere am, fiind totuși coordonatorul publicației online. Nici opinia cititorilor nu a contat. Mii de comentarii în care publicul EVZ își exprima revolta dispăreau de pe site șterse de persoane asupra cărora nu mai aveam niciun control.

Știu că unii vor spune că Ion Cristoiu e un jurnalist prea mare pentru ca Mălin Bot să-și permită să-l contrazică, dar acesta este purul adevăr și trebuie să-l spun.

Unul dintre motivele pentru care am decis să plec a fost că mă săturasem să-mi fie silă aproape în fiecare dimineață când vedeam cum EVZ publică încă un text care părea dictat de Vadim Tudor de pe Lumea Cealaltă sau de Dan Voiculescu din celula de la Rahova.

Vorbisem cu Simona Ionescu în ziua plecării 40 de minute

Nu voiam să vorbesc despre asta și  nici să spun ceea ce voi spune mai departe, dacă nu eram ponegrit public ca o răzbunare pentru că scrisesem pe Facebook despre condițiile umilitoare în care am fost îndepărtat din emisiune și refuzasem să șterg sutele de comentarii ale celor care vedeau de luni de zile adevărul și se exprimau dur la adresa celor responsabili.

Simona Ionescu, redactorul-șef ”de fațadă” al EVZ m-a acuzat că sunt lipsit de caracter pentru că nu aș fi discutat cu ea decizia mea. O minciună.

Cu o zi înainte am discutat 40 de minute și i-am explicat motivele mele într-o ceartă la care au asistat unii colegi. Nu era prima de acest fel. M-au auzit toți explicându-i direct că eu sunt convins că EVZ va juca în campania electorală de la finele acestui an de partea mafioților din politică și că eu la așa ceva nu vreau să particip, indiferent de funcție și ce salariu pierd.

Mirel Curea e șeful ”de facto”. Simona Ionescu nu-i iese din cuvânt

Mirel Curea, prim-redactor-sef adjunct ”de facto”, este șeful adevărat pentru că Simona Ionescu nu-i iese din cuvânt. M-a ponegrit și el pe Facebook fără să realizeze că ceea ce spun eu fusese observat de mii de cititori care acum se exprimau astfel tocmai pentru că ajunseseră și ei la aceeași concluzie.

Este adevărat nu a fost atât de agresiv ca într-o ședință de redacție în care mi-a spus că îmi dă cu scaunul în cap și mă cheamă în parcare la bătaie, pentru că insistam să le explic consecințele grave ale deciziei de a-l alunga pe jurnalistul Ionel Stoica.

Curea l-a umilit absolut incorect pe Ionel Stoica

Ionel Stoica fusese jignit și umilit într-o altă ședință pentru că a îndrăznit să posteze pe Facebook un comentariu ironic la adresa unui editorial semnat Ion Cristoiu, din categoria celor despre care vă spuneam mai sus. Pentru că eu am îndrăznit să dau ”like” comentariului lui Ionel Stoica, am fost băgat în ședință în cel mai comunist stil posibil. Am spus atunci colegilor ca așa ceva e inadmisibil.

Am citit zilele acestea mii de mesaje de la oameni care mă urmăreau în EVZ și pe B1 TV, cred că am reușit să răspund la câteva sute. Multe dintre ele îmi cereau să dau mai multe detalii legate de decizia mea.

Sunt jurnaliști onești la EVZ. Niciunul nu merită să treacă prin așa ceva

Valul total neașteptat de susținere morală și de simpatie primit de la publicul meu m-a pus foarte mult pe gânduri și am cumpănit zile întregi daca e bine sau nu să spun aceste lucruri și cum să le spun astfel încât să nu-i afectez pe acei colegi rămași la EVZ despre care știu că se zbat din răsputeri să facă față situației și să își exercite meseria onest.

Familia și prietenii foarte apropiați, care știu povestea completă, m-au sfătuit să tac pentru binele meu. Angajatorilor nu le plac astfel de gesturi și consecințele pot să fie serioase pe viitor.

Am decis că nu merit susținerea publicului dacă tac

M-am gândit bine și am decis să scriu pentru că dacă tac înseamnă că nu merit toată susținerea și toată încrederea pe care mi le-au transmis mii de români simpli care își doresc să li se respecte dreptul constituțional la informații de interes public, la opinii obiective, la tot ceea ce îi ajută să aibă o imagine cât mai corectă a realității. Dacă asta va însemna să nu-mi mai găsesc locul în vreo redacție pentru că nici un angajator nu va considera normal gestul meu, atunci asta să fie. Măcar știu că nu au fost în zadar cei 22 de ani în care am practicat jurnalismul, mereu obsedat de dreptate și cum am putut eu mai onest. Măcar e un final de carieră așa cum trebuie.

”Oamenii trebuie să știe realitatea”

Dintre sutele de mesaje, unul primit pe privat de la un coleg m-a pus cel mai mult pe gânduri. Nu pot să-i dau numele, i-aș face foarte mult rău. Îmi spunea așa: ”Măline, acum lumea te ascultă mai mult ca oricând, este momentul în care dacă spui niște lucruri chiar contează, poate se schimbă ceva. Oamenii vor să  știe mai mult și trebuie să le spui măcar lucrurile importante. Să se știe ce se întâmplă în realitate”.

Mulți dintre cititori m-au întrebat de ce plec acum și nu cu alte ocazii, înșirându-mi momente rușinoase, cum a fost cel în care nevasta condamnatului Adrian Năstase era elogiată ca în Scânteia. Fusese doar unul dintre momentele în care m-am întrebat foarte serios: ”Ce dracu mai caut eu aici?”

Momentul când omul lui Niro îi terfelește pe Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu

Un alt moment, infinit mai revoltător pentru mine decât invitația la bătaie în parcarea redacției, generat tot de Mirel Curea a fost cel în care citisem un text semnat de acesta la adresa filosofului Gabriel Liiceanu și a scriitorului Andrei Pleșu.

Doi oameni pe care îi admir și respect enorm erau jigniți pe un ton desprins parcă din predicile urii ale lui Mihai Gâdea de la Sinteza zilei.

Întâmplător în acea perioadă de la editura Humanitas mi se trimisese ultima carte a lui Gabriel Liiceanu, cu un gând scurt al acestuia care pentru mine valora enorm.

Îi datoram lui Gabriel Liiceanu toată cariera mea pentru că într-un moment de cumpănă, în regimul Năstase, când scriam la una dintre cărțile mele, totul a depins de încrederea pe care acest om mi-a acordat-o fără să mă cunoască personal.

Fără să fiu vreo ”pilă” a cuiva, Gabriel Liiceanu m-a susținut decisiv pur și simplu pentru că și-a dat seama că fac ceea ce este corect să fac.

Acest om, căruia eu îi datoram cariera mea și pe care îl văd ca pe un mentor, indirect prin cărțile și interviurile sale, era terfelit în ultimul hal în publicația la care eu eram ”redactor-șef online”, apoi ”coordonator” ca să îmi fie clar ca sunt forțat să mă subordonez lui Curea.

O făcea un individ adus să transforme EVZ într-un fel de Antena3 care își face un titlu de glorie din faptul că e apropiat al celebrului ”Niro”. Mi-a fost atunci prima dată jenă și rușine că numele meu este asociat cu așa ceva. Acel moment a cântărit greu în decizia de a pleca.

Trebuia să plec când mi s-a cerut solidaritate ca la Antena 3

Trebuia să plec și în 12 decembrie 2015 când avusesem o discuție de necrezut cu Simona Ionescu, continuare a unei alte discuții purtate mai devreme și în prezența lui Mirel Curea. Cei doi mi-au fluturat un document scris pe mai multe pagini despre care am înțeles că provenea de la avocatul lui Dan Andronic. DNA făcuse reținerile în dosarul Truică-Paul de România și Justiția era chemată să decidă dacă îl arestează sau nu pe patronul ziarului.

În ziua reținerilor decisesem să pun articol principal acest subiect pe evz.ro și să stea acolo cât timp era cel mai important subiect al zilei. Opt ore am avut deschidere de site cu asta si am relatat toate informațiile în emisiunea EVZ TV, ca și cum era o știre ca oricare alta. Fara ”binom”, fară ”telepatie”.

Simona Ionescu avea preocuparea să mă convingă să citesc acel text de la avocat și să mă facă să pricep cumva că este un moment în care trebuie să luăm cu toții exemplul de solidaritate de la Antena 3. Recunosc că am reacționat pe un ton destul de agresiv și a fost o ceartă pe care au auzit-o unii colegi. Le-am spus că dacă vor să transforme evz.ro în Antena 3 e dreptul lor de șefi să o facă, dar o vor face numai fără mine, asta după ce am încercat să le explic că publicul EVZ nu înghite așa ceva și îl vom pierde.

”Dacă avocatul avea ceva de spus trebuia să o spună pe scările tribunalului, tuturor jurnaliștilor prezenți. Omul nostru de pe Justiție consemna și prezentam. Dar nu venim noi, din redacție, să facem așa ceva, mai ales eu nu scriu așa ceva. Nu ne transformăm în Antena 3”, am spus atunci.

În acel moment, pentru că erau lucruri care țineau punctual de mine,  nu s-a întâmplat ce ar fi vrut Mirel Curea și Simona Ionescu.

Culmea, ulterior Dan Andronic mi-a spus că el nu ar fi cerut așa ceva. Nu știu care adevărul.

Am observat însă foarte bine că Dan Andronic îți spune ceea ce trebuie să-ți spună, în funcție de contextul și momentul discuției și ulterior constați fapte care vin să-l contrazică și decizii care nu au nicio legătură cu discuțiile anterioare.

Cred că EVZ va face jocurile celor mai mari corupți din politică la aceste alegeri

O astfel de situație a fost cea cu emisiunea EVZ TV. În discuții telefonice și în redacție Dan Andronic mi-a dat asigurări că nu e nicio marginalizare, că greșesc când spun că mișcarea ține de ”strategiile” de campanie electorală și că am convingerea greșită că EVZ va face jocurile mafioților din politică la aceste alegeri. A tuturor penalilor cu dosare grele la DNA care s-au încolonat acum cuminți în spatele condamnatului Dragnea, a lui Ponta, Tăriceanu, Ghiță și mai departe orice cititor poate adăuga nume importante pentru că oamenii aceștia deja s-au aliniat toți în același discurs pentru care s-a inventat ”binomul” și pe care Voiculescu l-a inventat cu ”telepatia”. Toți calcă pe urmele lui Felix, de fapt.

”Nu ți-au spus? Nu mai faci nicio emisiune”

Așadar, primisem asigurări verbale chiar de la Dan Andronic că voi face emisiunea mai departe și voi participa ca invitat, după ce anunțul că e prima săptămână fără mine stârnise o furtună pe Facebook. În fapt nici săptămâna următoare nu eram programat, nici ca invitat în vreo zi, nici ca moderator. Acesta a fost un alt motiv pentru care am decis să plec, am realizat ca nu se întâmplă ceea ce mi s-a spus.

Îndepărtarea din emisiune, despre care am aflat de la asistenta noastră nu de la directorul executiv care a anunțat și impus decizia, a fost picătura care a umplut un pahar plin cu frustrări generate de momente ca cele descrise mai sus și de multe alte momente similare pe care nu le mai descriu pentru că sunt din același registru.

Dincolo de aceste lucruri m-a jignit modul cum aflasem. O sunasem pe colega Maria să stabilesc invitații pentru următoarea ediție și ea mi-a spus ușor jenată:

”Nu ți-au spus? Este un mail de la Virgil, nu mai faci nicio emisiune. Face Ileana în locul tău”.

Ileana este o fată care prezentase un o gală de premiere Capital și nu lucra în redacția EVZ, fără nicio experiență în TV, din câte știu eu.

Miroseam porcăriile și nu le promovam nici pe site nici în emisiune

După 22 de ani de presă, dintre care aproape 15 în televiziune, aflam o asemenea veste într-un asemenea mod. Desigur, tânăra mea colegă de breaslă nu are absolut nicio vină pentru decizia aceea. A primit o oportunitate și era firesc sa încerce, nimeni nu s-a născut experimentat și toți am fost la început. Știam bine de ce aveau nevoie să fie cineva care nu percepe lucrurile de culise și care refuza constant să promoveze în emisiune acele subiecte pritocite în ton voiculescian și plasate în ziar. Convingerea mea este că asta era miza schimbării. Eu miroseam porcăriile, nu le promovam nici pe site nici în emisiune și era nevoie să fie promovate.

Era o simplă măsură de limitare a libertății de exprimare pentru că nu eram ”util” în ceea ce va urma

Am înțeles că va urma o campanie în care EVZ va servi intereselor celor pe care îi condamnam în editorialele mele și în postările de le Facebook și că nu voi mai putea să spun ceea ce cred în emisiunea noastră, acolo unde mă străduiam în fiecare zi să arăt cumva că eu, pe cont propriu, mă exprim total diferit de ”noua politică editorială” cu iz voiculescian al propagandei USL din 2012.

Era important că puteam arăta publicului nostru că, în ciuda schimbărilor de la EVZ, eu rămân să susțin aceleași principii. O făceam o dată pe săptămână și ora asta devenise prea mult pentru ei, din  pricină că făceam în emisiune ce îmi dicta conștiința. Am înțeles că, în realitate, era o simplă măsură de limitare a libertății de exprimare pentru că nu eram ”util” în ceea ce va urma. Este exact ce au înțeles și miile de telespectatori care mi-au scris pe Facebook. Eu pot să mă înșel, dar cum e posibil să vadă același lucru mii și mii de oameni din toată România?

Am înțeles atunci că e doar o problemă de timp până când, sub cine știe ce alt pretext, nu voi mai putea să mă exprim nici în editorialele din EVZ și că voi ajunge un simplu gestionar al unor articole pline de lucruri pe care eu le consider toxice pentru publicul nostru, pentru societate în general.

Cum mai puteam să stau în aceste condiții?